Hramul Catedralei Mitropolitane „Sfântul Spiridon”-Nou din Capitală

Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou din București, Paraclis Patriarhal, recunoscută pentru frumusețea ei arhitecturală și picturală, și-a sărbătorit sâmbătă, 12 decembrie 2020, ocrotitorul spiritual, pe Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni. Sfânta Liturghie a fost săvârșită în zi de hram, în prezența unui număr limitat de credincioși, de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

Numeroși credincioși bucureșteni au venit încă de dimineață la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou din București, într-o atmosferă de pace duhovnicească, înfruntând cu tărie vremea rece și ploaia necontenită, pentru a înălța smerite rugăciuni spre tămăduire de boli și pentru a se închina la racla ce adăpostește un fragment din moaștele sfântului făcător de minuni. Racla cu cinstitul odor a fost scoasă în procesiune în ajunul sărbătorii și așezată spre închinare într-un baldachin special amenajat, frumos împodobit cu flori, din apropierea sfântului locaș. Pe toată durata slujbelor, credincioșii au purtat măști de protecție și au respectat cu strictețe măsurile igienico-sanitare de prevenție a infectării cu noul coronavirus.

În ziua hramului, în mijlocul credincioșilor s-a aflat Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, care a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai Catedralei Mitropolitane. Sfânta Liturghie a fost transmisă în direct atât pe pagina de Facebook a televiziunii Patriarhiei Române, TRINITAS TV, cât și pe un ecran de mari dimensiuni amplasat în incinta locașului de rugăciune.

În cuvântul de învățătură rostit, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, le-a explicat celor prezenți de ce în ziua pomenirii Sfântului Ierarh Spiridon s-a citit pasajul Evanghelic care relatează Fericirile, de la Sfântul Evanghelist Luca. „Sfântul Spiridon, Episcopul Trimitundei, pe care îl pomenim astăzi, și-a făcut din aceste Fericiri rostite de Mântuitorul în Galileea un adevărat program de viață duhovnicească. Atât istoricul Socrate, cât și Sozomen ne spun că avea pământurile sale, însă toate roadele le împărțea săracilor și celor care aveau datorii și nu le puteau achita. Toate acestea erau la dispoziția celor nevoiași, el însuși făcându-se sărac de bunăvoie și, asemenea Sfântului Nicolae, Sfântul Spiridon a câștigat cu sărăcia cele bogate. A doua fericire pe care a urmat-o a fost aceea a flămânzirii, convins că va fi săturat de Hristos cu hrana cea duhovnicească. (…) El, care avea câmpuri roditoare și o turmă de oi, toată săptămâna nu mânca nimic în vremea Postului Mare, flămânzind după dreptatea lui Dumnezeu și după Împărăția Lui. De aceea, Dumnezeu l-a îndestulat cu toate bunătățile cele duhovnicești și cu darul facerii de minuni încă din viața lui. A treia fericire de care ne vorbește Sfântul Evanghelist Luca este aceea referitoare la lacrimi: «Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde» (Luca 6, 21). Sfântul Spiridon a fost un om care a cultivat virtutea pocăinței, plângând pentru propriile sale păcate, ca și pentru păcatele păstoriților săi. Cea din urmă fericire amintită în Evanghelia de astăzi este aceea privitoare la pătimirile pe care trebuie să le îndure cei care vor să se asemene lui Hristos, Care de bunăvoie a răbdat pentru noi. Sfântul Spiridon, deși episcop cunoscut în insula Cipru pentru virtuțile sale, în timpul împăraților Maximian și Dioclețian, a suferit multe pătimiri”, a spus Preasfinția Sa.

În continuare, ierarhul a subliniat faptul că Sfântul Spiridon se bucură de o recunoaștere unanimă în insula Corfu și a explicat modul în care creștinii au păstrat și apărat moaștele sale de-a lungul istoriei: „Pentru că mormântul său din Trimitunda izvora miros de bună mireasmă de mir și de busuioc, creștinii au săpat mormântul și i-au găsit moaștele neputrezite și le-au așezat în biserică. Ciprul, fiind o insulă în Marea Mediterană, a fost adeseori ținta năvălitorilor. În timpul unei astfel de încercări, moaștele Sfântului Spiridon au fost duse pentru a fi păstrate în siguranță în capitala Imperiului Bizantin, în Constantinopol. Căzând Constantinopolul sub turci în anul 1453, familia unui preot Gheorghe a luat moaștele sfântului din capitala ocupată de musulmani și le-a dus în Epir, regiune care și ea avea să cadă peste puțină vreme. În anul 1458, această familie luând sfintele moaște, s-au stabilit în insula Corfu și aici, moaștele sale se păstrează până astăzi. În anul 1580 s-a construit o biserică specială pentru moaștele Sfântului Spiridon, în care se află și astăzi. Doar mâna sa dreaptă a fost luată și așezată într-o frumoasă raclă prețioasă la Veneția. (…) În fiecare an, pe străzile insulei Corfu au loc patru procesiuni în cinstea Sfântului Spiridon, pentru a comemora minunile pe care le-a făcut sfântul în sprijinul creștinilor de pe această insulă. Sfântul Spiridon a izbăvit de foamete insula Corfu, altădată a izbăvit-o de două epidemii de ciumă, în cinstea acestor două minuni având loc două din cele patru pelerinaje. Al patrulea pelerinaj se organizează pentru a comemora salvarea insulei dintr-un asediu prelungit al turcilor, care pentru rugăciunile Sfântului Spiridon nu a putut fi cucerită și a fost salvată în chip minunat”.

În cadrul slujbei, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, l-a hirotesit întru arhidiacon pe diaconul Vlăduț-Iulian Roșu, slujitor la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou, Paraclis Patriarhal.

La final, după săvârșirea slujbei Parastasului pentru ctitorii, binefăcătorii și slujitorii bisericii trecuți la Domnul, Preasfinția Sa a prezentat volumul intitulat „Monografia Catedralei «Sfântul Spiridon»-Nou din Bucureşti”, prima lucrare dedicată integral acestei biserici, elaborată sub coordonarea pr. dr. Ionuț-Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal, de către diaconul Vlăduț-Iulian Roșu, apărută la Editura „Cuvântul Vieții” a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, dirijați de arhid. Mihail Bucă.