Sfaturi practice în biserică: Îi este îngăduit unui creştin ortodox să practice yoga?

Categoric, nu. Şi vom vedea în cele ce urmează motivele.

În primul rând, yoga este o practică de provenienţă orientală, fiind definitorie pentru hinduism şi sectele derivate din acesta. Pentru un creştin ortodox, yoga rămâne o simplă formă de manifestare a religiozităţii respective, care trebuie privită cu toleranţa specific creştină, atâta vreme cât se manifestă în arealul etnocultural în care s-a dezvoltat religia în cauză.

 

Importantă, însă, în spaţiul religios creştin, yoga devine o periculoasă caracteristică a "separării oilor de capre" (Matei 25:32), acţiune ce implică prezenţa conştientă şi simultană a celor două categorii de oameni înviaţi. La fel, pretinsa neantizare a păcătoşilor, ca pedeapsă ce desfiinţează, practic, iadul, este tot o înşelare sectantă potrivnică adevărurilor scripturistice, care descriu suferinţele reale ale condamnaţilor, prin sintagma "plângerea şi scrâşnirea dinţilor". Reproducerea acestei expresii în manualele de religie a stârnit deja reacţii necontrolate ale unor detractori ignoranţi, care se grăbiseră să acuze autorii, pe nedrept, de intoleranţă, deşi aceştia n-au făcut altceva decât să reproducă avertismentul dat de Hristos. De fapt, o atare atitudine se înscrie în mentalitatea generală egocentrică, nihilistă, a unei societăţi bolnave din punct de vedere spiritual, care consideră valori supreme hedonismul şi materialismul. Nu-i de mirare, aşadar, că în acest context se răspândesc cu repeziciune concepţii apocaliptice psihotice, menite să polarizeze noi adepţi ai unor curente religioase caracterizate prin impostură şi ocultism demonic, prin care se încearcă substituirea harului dumnezeiesc cu o lucrare energetică satanică. Acţiunea asupra unor pretinse zone de influenţă energetică ale corpului omenesc (aşa-zisele chakre) este, indubitabil, malefică. Un creştin ortodox adevărat se bucură de puterea vindecătoare a Sfântului Maslu şi, mai ales, de Sfânta Euharistie, ce se dă "spre tămăduirea sufletului şi a trupului". Evident, nu este exclusă lucrarea corespunzătoare a medicinei, după cuvântul Scripturii: "Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul" (Isus Sirah 38:1).