Sfaturi practice în biserică: Importanţa studiului biblic în cateheza parohială

Data: 08 Noiembrie 2010

Fără nici o îndoială că, în ierarhia datoriilor unui creştin practicant, cunoaşterea temeinică a învăţăturii Sfintei Scripturi ocupă locul de frunte. Unii spun că o sensibilă carenţă a pastoraţiei ortodoxe ar fi tocmai lipsa preocupărilor pentru cunoaşterea sistematică a Bibliei. Nu este, aşadar, greu de intuit că fraţii noştri protestanţi şi neoprotestanţi au această impresie, făcând o comparaţie disproporţională cu supremaţia absolută (exclusivă şi excesivă) pe care o acordă ei Cărţii sfinte în activitatea misionară. Păstrându-ne departe de polemica interconfesională, în cadrul căreia am putea arăta cu uşurinţă exagerările fraţilor noştri, la o analiză lucidă trebuie să recunoaştem, totuşi, că afirmaţia de mai sus are pe undeva şi un dram de adevăr.

Supraîncărcaţi uneori de elemente secundare, fără importanţă directă în dreapta creştere sufletească, rar ne aducem aminte de îndemnul Mântuitorului: "Cercetaţi Scripturile, că în ele aveţi viaţă veşnică; şi ele sunt cele care mărturisesc despre Mine" (In. 5, 39), sau de cuvintele Sfântului Apostol Pavel conform căruia Sfintele Scripturi "pot să te înţelepţească spre mântuire prin credinţa cea întru Iisus Hristos" (II Tim. 3, 15). Nu putem omite, de asemenea, completarea fericită pe care Sfântul Ioan Gură de Aur o aduce acestor poveţe biblice într-una dintre omiliile sale: "Cunoaşterea Scripturilor întăreşte duhul, curăţă conştiinţa, smulge patimile înrobitoare, seamănă virtutea, ne ridică deasupra săgeţilor diavolului, ne face să locuim aproape de cer, eliberează sufletul de legăturile trupului, dându-i aripi uşoare şi face să intre în sufletul cititorilor tot ceea ce s-a putut spune vreodată mai bine". În cultul ortodox, aşa cum lesne se poate observa, citirea Scripturii are un loc destul de vizibil: prezenţa fragmentelor evanghelice şi apostolice în cadrul Dumnezeieştii Liturghii şi al Sfintelor Taine ori ierurgii, chiar şi al Laudelor bisericeşti (Vecernie, Utrenie etc.) Aceasta rezolvă, însă, parţial problema, întrucât, dacă lectura publică prezintă credincioşilor anumite fragmente de text biblic, lipsa contextului şi a unei tâlcuiri cuprinzătoare face din asimilarea mesajului scripturistic respectiv un deziderat neatins. Aceasta în condiţiile în care practica citirii Cazaniei a fost abandonată peste tot, iar timpul alocat predicii sau omiliei, fatalmente limitat, uneori nu reuşeşte să aducă, în proporţii necesare, discursul biblic mântuitor în conştiinţele ascultătorilor. De aceea, oportunitatea unui dialog catehetic săptămânal care să-şi propună o lectură sistematică a Bibliei, însoţită neapărat de comentariile lămuritoare ale Sfinţilor Părinţi şi ale diverşilor autori moderni, devine cât se poate de firească. Pot participa credincioşi de vârste diferite care doresc să cunoască în profunzime învăţătura biblică. Pe lângă lectura organizată a Noului şi a Vechiului Testament, în cadrul acestor întâlniri se pot relua, cu exegezele de rigoare, pericopele citite în cadru liturgic. O astfel de preocupare pentru studiul Scripturii în mediul eclesial trebuie, bineînţeles, dublată de un program particular de lectură şi meditaţie sfântă asupra "cuvântului mântuirii" (Fapte 13, 26). (pr. prof. drd. Marius Daniel Ciobotă)