Sfaturi practice în Biserică: Rânduiala sfinţirii casei

În legătură cu viaţa omului, Biserica a alcătuit rugăciuni specifice pentru majoritatea trebuinţelor şi nevoilor de care omul nu poate fi lipsit. Dacă însăşi viaţa omului se poate sfinţi prin primirea Sfintelor şi de viaţă făcătoarelor Taine, iată că tot ceea ce intră ca necesitate de existenţă în viaţa omului poate şi trebuie să fie sfinţit şi binecuvântat.

Pentru că omul îşi construieşte spre locuinţă casă, există o rânduială (ierurgie), prin care se cheamă ajutorul lui Dumnezeu pentru ca locul unde se va construi casa să fie ferit de toată reaua întâmplare, iar lucrarea de construcţie să fie binecuvântată de Dumnezeu. Acest lucru este necesar pentru că, dacă omul trăieşte de la bun început pe un loc binecuvântat de Dumnezeu, înseamnă că tot ceea ce stă în relaţie cu el provoacă întotdeauna aducerea-aminte de Dumnezeu. Astfel, se cheamă preotul încă de la începerea temeliei casei (dacă aceasta va fi o casă nou-construită) şi după ce tămâiază credincioşii şi şanţul pregătit pentru construirea temeliei săvârşeşte slujba de sfinţire a apei cu care va stropi şanţul şi apoi rosteşte o rugăciune prin care se cheamă ajutorul lui Dumnezeu ca nici o întâmplare rea să nu împiedice zidirea casei. Terminându-se de construit casa şi înainte de a locui cineva în ea, iarăşi se cheamă preotul care săvârşeşte sfinţirea cea mică a apei şi sfinţirea uleiului cu care se va însemna casa "spre alungarea tuturor puterilor potrivnice şi a bântuielilor diavoleşti". Tot acum, se rostesc rugăciuni prin care se cere păzirea nevătămată a celor care vor locui şi binecuvântarea acestora şi a casei, la fel cum casa lui Laban, a lui Putifar şi a lui Abiadar au fost binecuvântate de Dumnezeu. Rugăciunile cuprind şi cereri de înmulţire a bunătăţilor în casa respectivă, chiar şi chemarea unui înger păzitor. La această slujbă se citeşte din Sfânta Evanghelie, prin care evanghelistul Luca aduce mărturie despre binecuvântarea dată de Hristos casei lui Zaheu, mai-marele vameşilor, care era păcătos şi prin care Dumnezeu a făcut "mântuire casei acesteia". La această slujbă se pune problema: "Ce facem cu uleiul sfinţit şi cu beţişoarele cu care s-a însemnat casa?". Uleiul sfinţit se foloseşte la mâncare ori se pune în candela din casă sau de la biserică. Beţişoarele utilizate la însemnarea cu semnul Sfintei Cruci a casei se îngroapă la loc curat, ori se ard, cu condiţia ca această cenuşă provenită prin ardere să fie îngropată. Iată o rânduială cu totul specială, dar care nu se opreşte aici; ci credinciosul trebuie să păstreze întotdeauna relaţia cu preotul în vederea binecuvântării locuinţei ori de câte ori se simte nevoia.