Sfaturi practice în Biserică: Sărbătoarea Bunei Vestiri între trecut şi prezent

Sărbătoarea Bunei Vestiri, relatată de evanghelistul Luca (1, 28-38) aşază înaintea creştinului un eveniment de importanţă majoră, şi anume, vestea mântuirii prin naşterea Mântuitorului Iisus Hristos din Fecioara Maria. Această veste a fost adusă de îngerul Gavriil în cetatea Nazaretului, fapt ce uimeşte lumea pământească şi, mai mult de atât, denotă slujire şi împreună-lucrare a omului cu fiinţele îngereşti-cereşti.

Această sărbătoare a fost ţinută încă din primele veacuri sub denumirea de "Concepţiunea lui Iisus", iar începând cu secolul al VII-lea va purta în Răsărit denumirea actuală de "Buna Vestire" şi va fi stabilită de Biserică spre sărbătorire la data de 25 martie. Despre importanţa prăznuirii acestei sărbători, încă din secolul al III-lea, avem multe mărturii cuprinse în scrierile şi cuvântările Sfântului Grigorie Taumaturgul († 270), ale Sfântului Ioan Gură de Aur († 407) şi ale Fericitului Augustin († 430). Sărbătoarea Bunei Vestiri a fost la început prăznuită odată cu sărbătoarea Botezului Domnului sau în ajunul acesteia, dar începând cu secolul al IV-lea a fost prăznuită în data de 25 martie; căci de la 25 martie şi până la 25 decembrie, când prăznuim Naşterea Domnului, se împlinesc cele nouă luni depline ale sarcinii. De ce era totuşi nevoie ca Biserica să oficializeze această sărbătoare şi de ce mulţi din Părinţii Bisericii scriau despre importanţa acestui praznic? Cunoaştem faptul că, în primele secole creştine, în special în secolele IV şi V, multe învăţături eretice încercau să aducă schimbări învăţăturii creştine despre naşterea Domnului şi întruparea Sa din Fecioara Maria. Dintre mişcările eretice din vremea aceea, amintim pe nestorieni care negau cu totul posibilitatea naşterii Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria - Născătoarea de Dumnezeu; astfel, Părinţii Bisericii se străduiau să evidenţieze învăţăturile sfinte în mod corect şi prin ţinerea acestei sărbători. Ca să ne dăm seama cât de importantă este prăznuirea acestei sărbători, Sfântul Chiril, patriarhul Constantinopolului, după rânduiala sa alcătuită în anul 1817 spune că, de ar cădea în acelaşi timp cu praznicul Sfintelor Paşti, să se unească aceste două sărbători. Sinodul VI ecumenic, prin canonul 52, prescrie ca această sărbătoare să fie cinstită prin Liturghie deplină, fie cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, fie cu cea a Sfântului Vasile cel Mare; iar ca bucuria acestei sărbători să se resimtă la întreaga lume, pe lângă Liturghia deplină se face dezlegare la vin şi peşte după cum afirmă Sfântul Nichifor Mărturisitorul († 818) în canonul al V-lea: "De s-ar întâmpla Buna Vestire în Joia cea Mare sau în Vinerea cea Mare, nu păcătuim dacă gustăm vin şi peşte". (Pr. Răzvan-George Topală)