Sfinţii Ierarhi Varlaam, mitropolitul Moldovei, şi Ioan, episcopul Romanului

Biserica Ortodoxă Română îi pomeneşte astăzi pe Sfântul Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei, şi pe Sfântul Ioan de la Râşca şi Secu. Sfântul Ierarh Varlaam s-a născut în anul 1580 într-o familie de răzeşi din Borceşti, Neamţ, numele său de mirean fiind Vasile Moţoc. De tânăr a iubit viaţa monahală şi la Schitul Zosima de pe valea pârâului Secu a învăţat carte şi limbile slavonă, latină şi greacă. Din anul 1602 s-a stabilit la Mănăstirea Secu, unde funcţiona şi o şcoală. Călugărul Varlaam s-a ocupat cu studiul cărţilor religioase, traducând în anul 1618 Scara Sfântului Ioan Scărarul, denumită şi Leastviţa. În anul 1632 a fost ales mitropolit al Moldovei. Sprijinit de domnitorul Vasile Lupu, reuşeşte să înfiinţeze o tipografie la Iaşi şi, în 1641, o şcoală după modelul Academiei Teologice de la Kiev. În 1645 a convocat un Sinod ortodox la Iaşi, unde a fost aprobată Mărturisirea de Credinţă a ierarhului Petru Movilă al Kievului. În anul 1641, mitropolitul primeşte cu mare evlavie moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva la Iaşi. Cea mai importantă lucrare literară a lui Varlaam este Cazania sau "Carte românească de învăţătură", o lucrare care cuprinde tâlcuirea la 32 de evanghelii duminicale şi vieţile sfinţilor de la 1 septembrie până la 29 august. Pentru sprijinirea ortodocşilor din Ardeal, mitropolitul Varlaam a redactat cartea "Răspuns împotriva Catehismului calvinesc", prima carte de polemică teologică românească în care condamnă punct cu punct ereziile şi rătăcirile calvinilor. În aprilie 1653, mitropolitul Varlaam s-a retras la Mănăstirea Secu până la moartea sa din 1657.

Sfântul Ioan de la Râşca şi Secu s-a născut în ţinutul Vrancei şi a fost rudă cu mitropolitul Varlaam al Moldovei. A intrat în monahism la Mănăstirea Râşca şi apoi a fost ales egumen la Mănăstirea "Sfântul Nicolae" de la Neamţ, înfiinţată în anul 1641 de domnitorul Vasile Lupu, iar mai târziu şi la Mănăstirea Secu. Între anii 1667 şi 1674 a păstorit ca episcop al Huşilor, apoi între 1674 şi 1685 ca episcop al Romanului. A fost un colaborator al Sfântului Ierarh Dosoftei al Moldovei, care-l numeşte "arhiepiscopul cel sfânt şi minunat". În Vrancea a ctitorit mănăstirile Mera şi Vărzăreşti. S-a mutat la cele veşnice în anul 1685. (M.N.)