Sfinţire de paraclis la Spitalul de Urgență Ploiești
Cadre medicale, pacienţi de la Spitalul de Urgenţă nr. 2 „Buna Vestire” din Ploieşti, dar şi numeroşi credincioşi din municipiu au participat ieri, 3 octombrie, la slujba de sfinţire a picturii paraclisului din incinta unităţii medicale şi la Sfânta Liturghie. Sfintele slujbe au fost săvârşite de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
În acest an au fost finalizate lucrările de pictură şi de amenajare a paraclisului cu hramurile „Buna Vestire” şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din incinta Spitalului de Urgenţă nr. 2 „Buna Vestire” din municipiul Ploieşti. „Spitalul urma să fie închis în urmă cu câţiva ani, însă cu ajutorul venit prin Biserică s-au cumpărat anumite dispozitive medicale, iar secţia a rămas în funcţiune”, a precizat pr. Marius Ciprian Dinu, coordonatorul preoţilor de caritate din Arhiepiscopia Bucureştilor. Deşi mai sunt şi alte lucrări de realizat, datorită necesităţilor duhovniceşti ale pacienţilor, Preasfinţitul Părinte Episcop Timotei Prahoveanul a săvârşit slujba de sfinţire a picturii, precum şi Sfânta Liturghie.
În cuvântul de învăţătură, PS Părinte Timotei Prahoveanul a arătat necesitatea prezenţei unui locaş de cult în incinta spitalelor, unde este atât de multă suferinţă. „Peste tot unde omul se află în suferinţă are nevoie de ajutorul lui Dumneezu. Biserica, precum aceasta a spitalului în care ne aflăm, este locul în care ne vindecăm de neputinţele noastre trupeşti şi sufleteşti. Fiecare dintre noi are nevoie de o astfel de vindecare, de ajutorul lui Dumnezeu în clipe mai grele ale vieţii, când trecem printr-o îndelungată suferinţă, care ne face pe fiecare să ne aducem aminte de Dumnezeu. De asemenea, ne îndeamnă să ne amintim că suntem trecători pe acest pământ şi că oricât am fi noi de preocupaţi de lucrurile acestea, care trec într-o zi, călătoria noastră se va încheia. Biserica este locul vindecării trupeşti şi al vindecării sufleteşti, dar este şi locul pregătirii pentru întâlnirea cu Dumnezeu”, a spus Preasfinţia Sa. Biserica, prin Sfânta Liturghie, spală păcatele tuturor oamenilor. De aceea, Biserica nu judecă pe nimeni, ci este „spital” care vindecă pe fiecare om. „Toţi avem nevoie de această înnoire, de această întoarcere la Dumnezeu, de vindecare sufletească şi trupească, de primirea binecuvântării de la El, Care este singurul şi adevăratul izvor al binecuvântării din lumea aceasta. De aceea, cei care intră într-o biserică, mai ales într-una de spital, aduc cu ei necazurile, încercările, mâhnirile şi suferinţele lor, iar când duc împreună cu Hristos crucea, crucea lor este mult mai uşoară. Altfel, pentru bolnavii care nu-şi pun nădejdea în Dumnezeu, suferinţa este grea, cumplită uneori, şi îi face să îşi piardă cumpătul şi să facă fapte necugetate. De aceea, oricâtă ar fi opoziţia unora, dintotdeauna duşmani ai Bisericii, astfel de biserici în spitale, prin cetăţi şi prin sate sunt esenţiale în viaţa oamenilor. Fără Biserică, noi nu putem merge mai departe, pentru că aici primim iertarea păcatelor, ajutor în suferinţele noastre şi nădejde sau curaj ca să mergem mai departe între valurile, adeseori cumplite, ale acestei vieţi prin care trecem toţi”, a mai spus ierarhul.
La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a acordat, din partea Patriarhului României, Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” pentru ctitorul Ciprian Duca, Diploma omagială cu medalie „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul” preotului Vicenţiu Dumitru de la paraclisul unităţii medicale şi Consiliului Judeţean Prahova, precum şi alte distincţii de vrednicie doamnei Lia Aluna Dumitrescu şi domnului Sorin George Botez.
În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit diacon pe teologul Silviu Dionisie Marin, pe seama Parohiei Şoimeşti, Protoieria Urlaţi, şi preot pe diaconul Gheorghe Igor Lungu pe seama Parohiei Coada Malului, Protoieria Vălenii de Munte.
În ultimii ani a fost amenajat un spaţiu mai mare pentru actualul paraclis, iar cu ajutorul Consiliului Judeţean Prahova s-a reuşit obţinerea spaţiului pentru locaşul de cult pe perioadă nedeterminată.