„Simţim prezenţa Sfântului Spiridon în fiecare moment“

În acest an, cu prilejul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, o delegaţie condusă de IPS Mitropolit Nectarie de Corfu şi Paxos a adus la Galaţi racla cu mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Spiridon. Înalt Preasfinţia Sa ne-a oferit un interviu despre minunile Sfântului Spiridon şi despre provocările actuale ale Bisericii Ortodoxe a Greciei.

Înalt Preasfinţite Părinte Nectarie, Mitropolit de Corfu şi Paxos, de aproape zece ani sunteţi arhipăstorul cetăţii Corfu, care se bucură de prezenţa şi ocrotirea Sfântului Spiridon, episcopul Trimitundei. Pentru câteva zile, veţi fi oaspete al Bisericii Ortodoxe Române, prin participarea la manifestările religioase dedicate Sfântului Apostol Andrei, la Galaţi, în Arhiepiscopia Dunării de Jos. Cu ce gânduri vă îndreptaţi către poporul român? Am vizitat România în trecut, când eram arhimandrit, înainte de alegerea ca arhiereu. Am fost impresionat de credinţa poporului, de răbdarea oamenilor în anii grei prin care Biserica a trecut şi de faptul că niciodată nu şi-au abandonat valorile spirituale. Cred că marii teologi români, precum părintele Stăniloae, şi modelele ascetice, precum părintele Cleopa Ilie, au ajutat această Biserică să supravieţuiască. Dar, mai presus de toate, patriarhii, episcopii, preoţii, monahii şi monahiile care s-au pus în slujba oamenilor. Ei au slujit lui Dumnezeu şi Bisericii cu mare credinţă, în sărăcie, în exil, în temniţe şi au devenit exemple pentru ce doreşte Dumnezeu de la noi. Acum Biserica Ortodoxă Română a primit de la Dumnezeu libertatea. Sper că toată această perspectivă entuziastă asupra credinţei care se răspândeşte în întreaga ţară, prin înţeleapta coordonare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi a Sfântului Sinod, se va dovedi model de rezistenţă în faţa problemelor politice şi financiare cu care România se confruntă, având martor pe Hristos în aceste vremuri grele. În oraşul Galaţi, într-una din bisericile reprezentative se păstrează o icoană făcătoare de minuni a Sfântului Spiridon, care este şi hramul lăcaşului. În acea parohie funcţionează un centru de zi în care tineri provenind din familii defavorizate beneficiază de educaţie şi masă caldă. Parohia a organizat şi o cantină socială şi un cabinet de fizioterapie. Cât de important este ajutorul Bisericii pentru tineri, săraci şi bătrâni în zilele noastre? Este exemplul pe care trebuie să-l oferim oamenilor. Cuvântul lui Hristos: "Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine" (Matei 25, 35-36) este ceea ce trebuie să punem în practică, nu doar ca act de supunere la cuvintele Domnului, ci şi o metodă unică de a câştiga credibilitate, în special printre tineri. Şi cel mai important este că prin această atitudine putem îndemna oamenii să observe cum viaţa creştină intervine asupra societăţii şi o schimbă. Trebuie să fim deschişi, prin urmarea vieţii ascetice a Bisericii, a lui Hristos, pentru a deveni transfiguraţi din interior, ca făptuirea noastră să devină mai uşoară. Doresc aceasta tuturor! Cum au ajuns moaştele Sfântului Spiridon în insula Corfu? A fost un adevărat dar de la Dumnezeu pentru insula noastră. După căderea Constantinopolului, unde sfintele relicve erau păstrate, un preot cu numele Georgios Kaloheretis a luat moaştele Sfântului Spiridon şi ale Sfintei Teodora (împărăteasa protectoare a ortodoxiei, care a restabilit cultul icoanelor în biserici) şi a călătorit în Grecia, cu gândul de a naviga spre Veneţia. Dar când a ajuns în Corfu, se pare că a fost voia lui Dumnezeu ca sfintele moaşte să rămână aici. Astfel, începând din anul 1456, avem pe Sfântul Spiridon şi pe Sfânta Teodora, prin sfintele lor moaşte, printre noi. S-a creat o legătură foarte strânsă cu viaţa oamenilor, în special pentru că Sfântul Spiridon este protectorul tuturor locuitorilor insulei. Majoritatea lor îi poartă numele şi simţim binecuvântarea prezenţei Sfântului Spiridon în fiecare moment al vieţii noastre, nu doar a clericilor, ci şi a laicilor. Sfântul Ierarh Spiridon este unul dintre cei mai dinamici sfinţi ai ortodoxiei, care aleargă permanent spre cei care îl cheamă prin rugăciune. Povestiţi-ne, vă rugăm, câteva dintre minunile petrecute la sfintele sale moaşte. Sfântul Spiridon a salvat insula de patru ori şi în amintirea acestor minuni, ca un act de recunoştinţă pentru binecuvântările sale, patru procesiuni anuale sunt organizate în zilele specifice. Sărbătorim aceste minuni în fiecare an în Duminica Floriilor (salvarea insulei de ciumă), în Sâmbăta Paştilor (salvarea insulei de foamete), pe 11 august (când Sfântul Spiridon a salvat insula în urma unui atac al turcilor) şi în prima duminică a lunii noiembrie (salvarea insulei de ciumă). De asemenea, mulţime de minuni se petrec încă în vieţile oamenilor. Copiii devin sănătoşi în urma unor grave afecţiuni, oamenii care sunt aproape de colaps supravieţuiesc financiar şi etic, dar sunt şi multe alte minuni ale prezenţei Sfântului Spiridon pe care corfioţii şi oameni din întreaga lume, în special din Rusia, le pot mărturisi. Sunteţi membru al celui de-al 155-lea Sinod Permanent al Bisericii Ortodoxe a Greciei, în anii 2011 şi 2012. Care sunt provocările actuale ale societăţii elene şi cum răspunde Biserica? Multă lume ar crede că principala provocare a societăţii este situaţia financiară cu care Grecia se confruntă. Dar noi credem că problema cea mai importantă este de ordin spiritual. Originea crizei stă în apostazie, în renegarea lui Dumnezeu, a Bisericii Ortodoxe şi a valorilor noastre. Oamenii credeau că banii, consumul, viaţa după bunul plac ne-ar fi oferit evoluţie, fericire, bogăţie. Dar într-o viaţă în care Hristos este absent, nimic nu poate dăinui. Deci noi încercăm să organizăm o rezistenţă spirituală! Dacă ne încredem mai mult în Hristos, dacă recâştigăm valorile precum compasiunea pentru aproapele nostru, solidaritatea, onestitatea, dacă ne rugăm mai mult, dacă lucrăm mai mult şi vorbim mai puţin, dacă regăsim spiritul familiarităţii cu Dumnezeu şi oamenii în eparhii, parohii şi mănăstiri, atunci credem, cu adevărat, că există speranţă. Hristos este adevărata noastră nădejde. Şi aceasta este cea mai mare provocare la care Biserica este chemată să răspundă. De asemenea, în aceeaşi perioadă supravegheaţi Comisia sinodală pentru educaţie eclesiastică şi formare profesională a clerului. Care este activitatea acestei comisii şi ce rezultate are? Vă pot oferi un exemplu. Arhiepiscopul de fericită amintire Hristodoulos a fost, cu adevărat, vizionar. A încercat să organizeze educaţia religioasă, pentru ca preoţii să aibă educaţie aprofundată şi cultură spirituală. Pentru că educaţia universitară în Grecia este în atribuţiile statului elen, universităţile particulare fiind interzise de Constituţia Elenă, Sfântul Sinod a propus statului să se înfiinţeze academiile teologice. Dar încă avem de răspuns la provocări. Finanţarea acestor academii şi păstrarea echilibrului dintre elementele ştiinţifice şi pastorale sunt două probleme majore pe care Sfântul Sinod trebuie să le soluţioneze. Interviu realizat cu sprijinul Sectoului relaţii bisericeşti şi interreligioase al Patriarhiei Române