Situaţia românilor din Timoc, prezentată în Senat

▲ Comisia de Politică externă a Senatului României a luat în discuţie respectarea drepturilor românilor timoceni ▲ Părintele Boian Alexandrovici, ctitor şi paroh al primei biserici ortodoxe române din Serbia, s-a întâlnit cu senatorii pentru a prezenta situaţia românilor din Timoc ▲

La iniţiativa Comisiei de politică externă a Senatului României, condusă de senatorul Titus Corlăţean, a avut loc, miercuri 25 februarie, întâlnirea între membrii acestei comisii şi părintele Boian Alexandrovici, protoiereu al Protopopiatului Dacia Ripensis şi paroh al bisericii din Malainiţa, Serbia. La această întrevedere au participat şi Duşan Pârvulovici, fondator şi director al Federaţiei Românilor din Serbia, şi Predrag Balaşevici, prim-vicepreşedinte al Consiliului Naţional al minorităţii rumâne din Serbia, Episcopul românilor din Serbia, PS Daniil de Vârşeţ şi părintele Vasile Bălţătescu, reprezentantul Patriarhiei Române pe lângă Parlamentul României. „Limba în care mă exprim este limba strămoşilor mei. Nu este un grai cultivat, pentru că eu nu am făcut nici o oră de limba română în şcoală. Limba noastră este cea muntenească, a oamenilor care locuiesc în zona muntoasă a Timocului“, a spus, la începutul cuvântului său, parohul Malainiţei. 350.000 de rumâni nu au nici o şcoală în limba maternă Astăzi, în răsăritul Serbiei trăiesc în jur de 350.000 de rumâni ortodocşi care nu au posibilitatea de a se bucura de slujbă în limba locului, de şcoli în care să înveţe copiii limba rumânească. Nu există nici o şcoală, nici o grădiniţă unde să se predea în limba pe care o vorbesc timocenii. În întreaga zonă nu poţi găsi nici o biserică sau mănăstire românească. În vechime, preoţii sârbi nu respectau dorinţa celor ce veneau să boteze copiii şi, când îi scoteau din cristelniţă, le dădeau nume sârbeşti. Pe de altă parte, românii au fost siliţi să dea nume sârbeşti copiilor, pentru că altfel nu puteau fi înscrişi pruncii la Primărie. „Astăzi, deşi pe hârtie ne bucurăm de drepturi din partea autorităţilor sârbe, când dorim să ridicăm o biserică nu se poate“, a subliniat părintele Boian, care a înfiinţat Asociaţia pentru cultura românilor din Serbia „Rumânii ortodocşi“. A depus actele pentru construcţia bisericii la toate autorităţile sârbe competente, Primărie, Episcopia sârbă din Timoc, dar nu a primit nici un răspuns. De ce? Doar case, ateliere sau cafenele pot obţine aprobarea spre construcţie. Au căutat atunci să primească răspuns afirmativ pentru construirea unui atelier de icoane. Şi aşa au construit biserica. Pentru că lăcaşul de cult din Malainiţa a fost considerată construcţie ilegală, s-a dat o hotărâre prin care se dispunea dărâmarea bisericii. Parohul Boian Alexandrovici a făcut recurs la această hotărâre şi doreşte să facă apel la Curtea Internaţională de Justiţie de la Strasbourg, pentru a stabili care sunt drepturile locuitorilor din Timoc. Dorim respectarea principiului reciprocităţii Adrian Lemeni, secretar de stat la Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, prezent şi el la întâlnire, a adus în discuţie respectarea principiului reciprocităţii din partea autorităţilor sârbe. „Dorim ca, în ceea ce priveşte exprimarea libertăţii slujirii în limba maternă, legislaţia sârbă să respecte drepturile românilor timoceni, aşa cum, în România, drepturile tuturor minorităţilor sunt luate în serios şi respectate. Prin Legea cultelor din România, aprobată în anul 2006, Vicariatul Ortodox Sârb de Timişoara a fost recunoscut şi funcţionează în deplină legalitate. Sperăm ca autorităţile sârbe să manifeste aceeaşi deschidere faţă de românii care există pe teritoriul statului vecin României şi, în cadrul Comisiei de dialog dintre cele două Biserici, Română şi Sârbă, să se ajungă la un rezultat foarte bun“. În cadrul întâlnirii au fost audiaţi şi doi români timoceni, Duşan Pârvulovici şi Predrag Balaşovici. Ultimul dintre ei, preşedinte al Partidului Democrat al Rumânilor din Serbia, a solicitat Comisiei de Politică externă a Senatului două lucruri: sprijinirea proiectelor pe care urmează să le deruleze asociaţiile româneşti din Serbia de răsărit şi continuarea dialogului dintre Bucureşti şi Belgrad în privinţa situaţiei românilor timoceni. Priorităţile sunt legate de mass-media şi de învăţământ. ▲ Politica de asimilare a românilor a început în 1833 În discursul său, părintele Boian a făcut şi un istoric al românilor din Timoc, în care a amintit că, „din primele secole, pe pământul unde stăm, au existat episcopii ortodoxe renumite, la Aquae, localitate menţionată în anul 343, şi la Remesiana, unde a trăit binecunoscutul sfânt ierarh Niceta. Atât de puternicul creştinism daco-roman a fost distrus odată cu venirea slavilor păgâni în secolul al VII-lea. Din ortodoxia de limbă latină a rămas doar numele şi cenuşa. Vorbim aici despre realitate. Şi vrem să se ştie ce a mai rămas din acele timpuri şi ce se mai poate face astăzi“. Rumânii, urmaşii daco-romanilor creştini din primele secole au trăit din cenuşa acestei ortodoxii. Începând din secolele XVII-XVIII, domnitorii Ţărilor Române au construit multe biserici şi mănăstiri, peste 80 de lăcaşuri pentru populaţia rumânească din zonă. „Era bine. Aveam preoţi care slujeau în limba noastră, pe care o înţelegeam. Dar a venit anul 1833, când cnezii sârbi, între care Miloş ocupă un loc de frunte, au început politica de asimilare a rumânilor din aceste ţinuturi. El a fost la Constantinopol pentru a cere înfiinţarea unei episcopii pentru sârbii din zona de răsărit a ţării. Primii doi episcopi erau de origine română, unul provenea din Banatul Sârbesc, al doilea se născuse la Arad. Întrebarea se pune inevitabil: Pentru ce ierarhii născuţi în România veneau să slujească la Negotin sau în Valea Timocului? Pentru că doar nişte români puteau să slujească în limba timocenilor şi să fie înţeleşi de aceştia“.