Slujire arhierească la Sângeap-Basaraba
În Duminica a III-a din Postul Mare, obştea Mănăstirii Sângeap-Basaraba a primit vizita Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, care, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie în biserica de lemn a mănăstirii, locaş ce are două hramuri: „Acoperământul Maicii Domnului“ şi „Sfântul Mare Mucenic Mina“. Credincioşii prezenţi şi părinţii monahi au avut mai multe motive de bucurie: în cadrul slujbei arhiereşti, părintele stareţ Gavriil Alexa a fost ridicat la rangul de arhimandrit, iar ierodiaconul Nicodim Bărbuţă a fost hirotonit ieromonah.
Ieri, 15 martie 2015, IPS Părinte Mitropolit Teofan a oficiat Sfânta Liturghie în biserica de lemn a Mănăstirii Sângeap-Basaraba din comuna Scobinţi - Iaşi, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Alături de stareţul Mănăstirii Sângeap, părintele Gavriil Alexa, din soborul de slujitori a făcut parte şi părintele arhimandrit Nichifor Horia, exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor. Răspunsurile la strană au fost date de o parte din psalţii Catedralei Mitropolitane din Iaşi.
„Cel mai mare idol este propria persoană“
După citirea Evangheliei zilei (Marcu 8, 34-38; 9, 1), Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a rostit cuvântul de învăţătură. „Cel care Îl urmează pe Domnul Hristos trebuie să se lepede de sine şi să-şi ia crucea sa. Ce înseamnă oare aceste cerinţe evanghelice? Să se lepede omul de sine înseamnă că el vede în sufletul său tot ceea ce este ambiţie nemăsurată, dorinţă de stăpânire, dorinţă ca toţi ceilalţi să fie mici, iar el să fie important şi măreţ. Noi avem un singur Dumnezeu, întreit în Persoane, dar în viaţă ne facem foarte mulţi idoli, dintre care cel mai mare este propria persoană. De acest idol - ambiţia noastră, mândria noastră, orgoliile noastre, trebuie să ne lepădăm, fiindcă nu putem avea pe de o parte pe Dumnezeu, iar pe de altă parte propria noastră persoană, pe care o considerăm de foarte multe ori mai importantă chiar decât Dumnezeu. În ceea ce priveşte crucea pe care trebuie să o ia omul ce-l urmează pe Domnul, aceasta înseamnă însăşi viaţa omului. Crucea omului înseamnă părinţii săi, familia sa, prietenii săi, înseamnă tot ceea ce aparţine existenţei umane, care trebuie împlinite aşa cum se cuvine. Dacă eşti soţ, ai o cruce de soţ pe care trebuie să o duci, dacă eşti tată sau mamă, ai crucea în raport cu proprii tăi copii, adică jertfă, nesomn şi tot aşa mai departe“, le-a explicat IPS Teofan credincioşilor prezenţi.
În cadrul slujbei arhiereşti, a avut loc şi prima hirotonie întru preot din obştea Mănăstirii Sângeap-Basaraba, de la reînfiinţare: părintele ierodiacon Nicodim Bărbuţă a fost hirotonit ieromonah. De asemenea, la finalul Sfintei Liturghii, credincioşii prezenţi au asistat la hirotesia întru arhimandrit, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, a protosinghelului Gavriil Alexa, stareţul Mănăstirii Sângeap-Basaraba, ca urmare a aprobării, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a ridicării preacuvioşiei sale la această treaptă de slujire în Biserică.
„Îmi aduc aminte de momentul în care Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan a rostit rugăciunea de instalarea a mea ca stareţ la această aşezare monahală. Cu acel prilej, Înaltpreasfinţia Sa mi-a spus următoarele cuvinte: «Să fii braţul arhiereului în acest loc». Gândindu-mă la acest cuvânt, îi simt greutatea şi îi simt răspunderea imensă. În ceea ce priveşte ridicarea mea la rangul de arhimandrit, o primesc având încredere în discernământul, luminarea şi rugăciunea arhiereului meu. Ori de câte ori în Biserică ţi se aduce o cinstire, ţi se mai dă o cruce, pentru a nu uita că înălţimea aşezării tale este de fapt o mai mare responsabilitate şi o jertfă mai mare la care eşti chemat“, a spus la final, vizibil emoţionat, părintele stareţ.
Biserica de lemn a Mănăstirii Sângeap-Basaraba din comuna Scobinţi - Iaşi a fost ridicată în numai trei săptămâni, în anul 2003, de atunci şi până în prezent derulându-se lucrări de pictură şi de dotare cu cele necesare slujirii. Biserica a fost construită de către o echipă de meşteri populari din Vatra Moldoviţei, condusă de bătrânul Petru Ciornei, prin jertfa familiei Constantin Deleanu. Catapeteasma şi întregul mobilier au fost realizate în zona Neamţ, iar pictura sfântului altar a fost executată în acest an de ierom. Teofan Straton, în tehnica tempera, cu cheltuiala ctitorului şi a altor credincioşi.