Soluţii pentru România de la o tânără româncă din diasporă
Oana Picincu a plecat din satul Rateşu Cuzei, judeţul Vaslui (cea mai săracă zonă a României), pe când avea 12 ani. După terminarea clasei a V-a, la Colegiul Naţional „Costache Negruzzi” din Iaşi, părinţii au luat-o în Spania, unde se aflau la muncă. În urma rezultatelor remarcabile obţinute, ea a ajuns să deţină o funcţie importantă într-o mare instituţie europeană, cu sediul la Luxemburg, şi anume Banca Europeană de Investiţii, unde lucrează din 2019. Cu toate acestea, Oana nu şi-a uitat rădăcinile.
Înscrisă la o şcoală din Valencia, ea a fost trecută direct în clasa a VII-a datorită nivelului cu mult avansat faţă de cel al elevilor spanioli. A terminat liceul ca şefă de promoţie, iar ulterior a urmat un program de studii la două universități, din Valencia și Nantes, obținând o diplomă dublă în economie. A făcut un stagiu la Comisia Europeană, la Banca Centrală Europeană, şi a călătorit în mai multe ţări, inclusiv cu bursele obţinute. Tânăra ne prezintă o perspectivă personală cu privire la soluţiile economice pentru România şi ne vorbeşte despre românii stabiliţi în străinătate.
„E important să susţinem producţia şi piața românească”
Crezi că situația de criză creată de pandemie ar fi un prilej pentru ţări precum România să-și regândească sistemul economic, punând accent pe dezvoltarea unor sectoare esențiale, cum sunt agricultura, industria alimentară?
Sigur că da. Cred că această situație este o ocazie bună să analizăm ce putem face noi ca ţară pentru a nu depinde neapărat de alte economii, de importuri, de investitori străini, de logistica internațională etc. Eu cred într-un sistem economic deschis, cooperant, pentru anumite servicii și produse de care noi avem nevoie și pe care nu le deţinem sau nu le putem produce, dar cred că România dispune de ceea ce este necesar, de exemplu, pentru a-şi dezvolta agricultura și industria alimentară. De exemplu, s-ar putea înfiinţa niște piețe formale, cooperative sau magazine românești, de produse agricole și alimentare autohtone, regionale, naționale, de la producător, fără mulți intermediari și fără să fie nevoie de transportul unor produse de la mii de kilometri. Nu consider că trebuie să optăm pentru un protecționism absurd, ci doar că e important să încurajăm și să susţinem piața națională, astfel încât consumatorul să își creeze un sistem de cumpărare și consum autohton. În acest mod, celelalte produse importate, cu preţuri mult subvenționate fie în ţările de origine, fie de UE, şi de calitate mai scăzută vor ieși în mod firesc de pe piață dacă lumea nu le cumpără.
Ce sectoare crezi că sunt importante pentru România şi ar trebui valorificate şi dezvoltate?
În special agricultura, industria alimentară, textilă și cea a medicamentelor.
„Educaţia în spiritul valorilor româneşti”
Care ar fi, în opinia ta, câteva măsuri viabile de restartare economică?
Nimic nou, aceleași măsuri de restartare economică de care aveam nevoie și acum 10, 20, 30 de ani. În opinia mea, câteva aspecte importante asupra cărora ar trebui pus accent ar fi: producția națională - fabrici unde se lucrează în condiții decente, pentru salarii decente, fără presiunea unor investitori străini avari și a unor politicieni cu interese personale; consumul - promovarea produselor românești în magazine, cu un sistem transparent de informare pentru consumator pentru a şti în ce măsură ceea ce consumă este produs în România; investiții în infrastructură, aspect care ar favoriza nu doar producția, ci și turismul regional și național; educația, pentru a răspunde cerinţelor pieţei muncii în viitor. Eu cred că trebuie să investim mai mult în şcoli profesionale. Mâna de lucru calificată și specializată sporește industria și creează locuri de muncă, iar asta se poate face într-o perioadă de timp relativ scurtă, însemnând un an sau doi la cursuri de specializare. De asemenea, educaţia în spiritul valorilor româneşti, astfel încât copiii şi tinerii români să fie învăţaţi să îşi iubească ţara, să îşi cunoască şi să îşi respecte patrimoniul naţional. Pornind de aici se poate dezvolta o ţară; digitalizarea sistemului administrativ public, care ar facilita multe proceduri administrative ce dau bătăi de cap oamenilor și întreprinderilor.
Ce crezi că ar trebui să facă pentru România românii stabiliți în străinătate?
Cred că trebuie să găsim un mod de a ne implica mai mult în politicile publice ale ţării, în programe și proiecte guvernamentale. Cred că Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul pentru Românii de Pretutindeni ar putea crea un context formal prin care noi să putem contribui, punându-ne la dispoziţie cunoștințele și experiența noastră; un fel de program guvernamental pentru implicarea profesioniștilor din diaspora în administrația publică, un sistem de consultare sistematică sau primirea de propuneri de soluții pentru anumite probleme.
Acum câțiva ani, am avut o discuție cam incomodă cu o persoană din România care spunea că nu înțelege de ce noi, românii din diaspora, stăm la cozi la vot, fiindcă nouă ne este bine „în afară” și „nu ne pasă”. Nouă ne pasă, dar nu ne este ușor să lucrăm în străinătate și să fim, în același timp, implicați complet în inițiativele ţării. Noi mergem la vot, vizităm România când putem, cumpărăm produse românești în străinătate și contribuim cu banii trimiși familiei sau rudelor în România. Pe lângă aceasta, sunt şi români care vin cu economii din străinătate și reuşesc să îşi deschidă o afacere în România.
„Cunosc mulţi români doritori să se întoarcă”
Cunoşti acolo români capabili, doritori sau care intenţionează să se întoarcă în România?
Da, cunosc mulți români care sunt capabili și doritori să se întoarcă în România și se gândesc la asta de vreo câțiva ani. Au locuri de muncă bune și plătite decent și ar dori să se întoarcă în România, să fie mai aproape de rude și de comunitatea lor. Ei practic așteaptă să îşi poată crea o situație care să le permită să se întoarcă fără a-şi compromite viața profesională, confortul financiar și condițiile de trai în general.
Pandemia a schimbat mult modul oamenilor de a lucra și cred că ne-a făcut să punem mai mult preţ pe timpul petrecut cu familia, să înţelegem mai bine valoarea comunităţii și a tradițiilor noastre, a lucrurilor simple cărora nu le dăm destulă importanţă atunci când le avem la îndemână. Pandemia a schimbat și atitudinea faţă de regulile fiscalității și cred că și aici vom vedea schimbări în viitorul apropiat. Oamenii plătesc taxe unde lucrează și lucrează unde locuiesc. Dacă se „liberalizează” modul de a lucra și sistemul de fiscalizare, astfel încât un loc de muncă să nu însemne dependența de o locație geografică, cred că mulți s-ar întoarce în România, cel puțin temporar.
Cum văd ei situaţia din România şi ce cred că ar trebui făcut pentru a fi îmbunătăţită?
Sunt sigură că românii din diasporă observă anumite îmbunătățiri în ultimii ani, cel puțin eu le văd, de exemplu, companiile private și antreprenorii s-au dezvoltat mult în ultimii ani și în anumite regiuni s-a investit în infrastructură, dar e nevoie de un efort mai mare, în special în sectorul public. Climatul politic, administrativ și economic trebuie să fie stabil, astfel încât să poți să te desfășori normal, profesional și personal, fără frustrări sau nesiguranță. Românii din diasporă încă sunt îngrijoraţi de corupție, favoritism și clientelism, de opacitatea anumitor decizii din administrația publică, de sistemul de sănătate public și, în special, de condițiile de muncă și trai, care afectează multe dimensiuni din viața unui om: dezvoltare personală și profesională, protecție socială, susţinerea familiei, posibilitatea de a economisi pentru viitor etc. Până când nu schimbăm condițiile de trai și de muncă nu vom putea spera să se întoarcă permanent cei peste 9,7 milioane de români care trăiesc în străinătate.
„Biserica, un stâlp al comunității românilor din străinătate”
Cunoşti exemple de români care se străduiesc să-şi păstreze identitatea, prin limbă, credinţă, cultură, tradiţie şi cărora nu le este ruşine că sunt români, ba dimpotrivă, se simt mândri de asta?
Am o prietenă, o tânără româncă, pe nume Oana A., care lucrează ca programator la Bruxelles. Este de mulți ani plecată din țară, din 2010. E din Suceava. Are un frate care este călugăr. Ea oriunde a fost, în Franţa, în SUA, a ținut să aibă o biserică aproape, unde mergea în fiecare duminică. Aşa avea comunitatea ei de români și nucleul acestei comunități era biserica. Adică asta îi aducea împreună, chiar dacă veneau din regiuni diferite, erau de alte profesii, de situații sociale diferite etc. În străinătate, biserica e mult mai mult decât o tradiție de duminică, e un stâlp al comunității românilor.