Speranță și ajutor pentru cei năpăstuiți, la Deva

Bântuită de sărăcie și necazuri, îmbolnăvită de nepăsare și corupție, neglijată de autorități, populația țării se împuținează. Mulți dintre semeni au renunțat să mai spere. În acest cadru sumbru al existenței noastre cotidiene, un dar al Bisericii, făcut acestor năpăstuiți ai neputinței noastre, capătă nu numai valoare intrinsecă, ci și o semnificativă încărcătură simbolică: aceea că Biserica este vie și întotdeauna alături de fiii ei. Centrul socio-medical „Sfântul Ierarh Nectarie” din Deva este expresia acestei griji.

Am cunoscut în primăvară acest modern așezământ po­li­funcțional, prin a cărui misiune Episcopia Devei și Hunedoarei, cea mai tânără eparhie din Patriarhia Română, crește gradul de accesabilitate a persoanelor vulnerabile la serviciile de sănătate. Însoțiți de părintele Dumitru Diniș, consilier social al eparhiei, am vizitat centrul, am stat de vorbă cu medici și pacienți, încercând să înțelegem dimensiunea reală a implicării Bisericii în viața socială a cetății, care „nu e problemă de modă, ci e o problemă de respiraţie normală a Bisericii, prin rugăciune şi în acţiune pastoral-misionară”, cum o definea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, la conferința pastoral-misionară cu preoții din Arhiepiscopia Bucureștilor, din 3 noiembrie 2010.
Centrul socio-medical „Sfântul Ierarh Nectarie” din Deva își are începutul în dorința Preasfinți­tului Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, ca eparhia pe care o păstorește să vină în sprijinul cetățenilor cu probleme materiale. De aceea, instituția oferă servicii gratuite celor care nu dispun de asigurare de sănătate și celor cu venituri de până la 500 lei pe membru de familie.
„Avem o plajă largă de servicii oferite de medici de la Spitalul Județean din Deva, care își desfă­șoară activitatea voluntară aici, după orele de serviciu din spital”, ne spune părintele Diniș.
Centrul s-a înființat în 2014, an în care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, aflat în vizită canonică în Eparhia Devei și Hunedoarei, a sfințit, la 8 noiembrie, așezământul, „împărtășindu-ne arhierești binecuvântări și îndemnându-ne să extindem această activitate, ceea ce ne și gândim să facem”, cum ne mărturisește părintele Dumitru Diniș.

Obiectivul dispune de laborator pentru analize, cabinete de fizioterapie și chinetoterapie, medicina muncii, medicină internă, ORL, pediatrie, oftalmologie, cardiologie, pneumatologie, toate dotate cu aparatură de ultimă generație. „Datorită medicilor de la spitalul din Deva, cu care avem o colaborare foarte bună, din noiembrie 2015 până în prezent, ne-au trecut pragul aproape 2.000 de pacienți. Toți consiliați și de preoții parohiilor din care provin. De altfel, toate bisericile și mănăstirile din eparhie au programul de funcțio­nare al centrului afișat pe ușă și telefonul de contact, astfel încât, în orice moment, se pot face programări. Dar oamenii se aduc unii pe alții aici. După modelul Sfântului Vasile cel Mare, cel care preia modelul hristic de tămăduire a sufletului și a trupului, Biserica se implică consistent în realitatea vieții cotidiene. Și, astfel, chiar și cei care nu prea trec pe la biserică, dar beneficiază de serviciile centrului, devin cu timpul și ei fii ai Bisericii. Este și aceasta o formă de a sta laolaltă și de a conștien­tiza prezența lui Hristos în mijlocul nostru. Dar și prezența noastră, ca slujitori ai Lui, alături și slujindu-i pe ei”, ne mai spune părintele Diniș.

Unii dintre cei care ajung aici doresc și servicii de consiliere psihologică pentru piața muncii. De aceea, în clădire s-a amenajat un spațiu destinat acestei activități. Și tot în centru funcționează și o cantină socială pentru oameni veniți de departe care, după ce-și fac analizele, servesc masa aici, întorcându-se acasă întăriți sufletește și trupește.

Această formă de asistență socială oferită de Biserică nu urmărește nici un fel de beneficiu material și nu este condiționată de alte criterii decât cele enumerate mai sus. Nici măcar de apar­tenența la cultul ortodox. De serviciile fizioterapeutice, de exemplu, au beneficiat și cetățeni apar­ținând cultelor baptist și adventist, „pentru că sărăcia și durerea este aceeași și nu ține cont de confesiune”, cum spune părintele Diniș.

Pe doamna doctor Ana Crîsnic, medic primar cardiolog, am întâlnit-o în cabinet consultând o pacientă. Am întrebat-o ce legătură se poate stabili între Sfântul Nectarie și munca pe care o prestează în acest loc, și mi-a răspuns: „Sfântul Nectarie este protectorul centrului, și de aceea toți cei 20 de medicii care examinăm aici, voluntar, din noiembrie 2015, o facem sub protecția lui. Astfel, rezultatele noastre medicale cred că sunt mult mai bune. Eu fac această muncă pentru că îmi place să ajut oamenii. Și pentru că sunt o credincioasă practicantă a Bisericii Ortodoxe. Sper că prin ajutorul pe care pot să-l dau semenilor pot să mă mântuiesc și eu. Ca să te mântui însă, trebuie să te întâlnești în mod real cu Domnul Hristos. Or, eu cred că aici, și în munca mea, mă întâlnesc cu El. Nu trăim veșnic, ci luptăm pentru veșnicie. Ca medic cardiolog, to­tuși, privesc și înțeleg inima omului doar din punct de vedere organic. Sufletul este altceva: de el se ocupă duhovnicia, preoții. Asta din punctul de vedere al cardiologului. Ca și om însă, pot îndruma pacientul spre o altfel de viață, care să-l facă să gândească și dincolo de lumea asta”, ne-a spus doamna doctor Ana Crîsnic.

Viorica Burdun, pacienta doam­nei doctor, a venit pentru prima oară la centru pentru o con­sultație cardiologică. „Am mai fost la psiholog. Am ales să vin aici pentru că serviciile sunt gratuite și de calitate. Și eu, ca și doamna doctor, sunt o credinciosă practicantă. Merg la biserică pentru a-mi afla liniștea sufletului. Am făcut mai demult o operație la inimă, și acum iarăși îmi face probleme”, ne spune aceasta.

La Centrul socio-medical „Sfân­tul Ierarh Nectarie” din Deva am înțeles faptul că dobândirea veșniciei este o luptă. Iată de ce, pentru cei bântuiți de sărăcie și necazuri, îmbolnăviți de nepăsarea, corupția și ignoranța autori­tăților, Biserica s-a făcut pe sine doctor fără de arginți, ca ei să nu se stingă tăcuți, ca o pâlpâire de lumânare, ci să spere. Să spere și să lupte să dobândească veșnicia.