Sub semnul mărțișorului

În Anul Constantin Brâncuși, e normal să găsim amprenta marelui artist asupra multor evenimente culturale, inclusiv, de pildă, afișul evenimentului de la Institutul Național al Patrimoniului (INP) dedicat mărțișorului. Acesta a avut loc sub forma unui atelier practic demonstrativ, punând în valoare elemente de patrimoniu cultural imaterial din regiunea Nord‑Vestului Munteniei, județul Dâmbovița.

Organizatorii s‑au întrecut pe sine, căci amintitul atelier a fost precedat de două foarte interesante, dar și colocviale, prezentări din care publicul a putut afla o mulțime de informații despre un subiect aparent cunoscut de toată lumea. Ce mare lucru se poate spune despre mărțișoare? Ei, bine, se pot spune multe!

Gabriela Țopa, cercetător etnolog, a vorbit despre semnificațiile mărțișorului, despre valoarea lui ritualică și legătura cu soarele. În unele zone, mărțișorul se pune pe prima ramură înflorită sau chiar pe una care urmează să înflorească. Ea a mai amintit o vorbă frumoasă a Irinei Nicolau, care spunea că mărțișorul este victoria fragilității asupra iernii, dar a dezvăluit și detaliul că, în timpurile ascensiunii legionarismului, se stabilise oficial că mărțișoarele nu pot include elemente politice! Și a încheiat subliniind că micul semn de primăvară „nu e doar o simplă podoabă ocazională”.

Surpriza a venit însă la sfârșit: împreună cu soțul ei, pregătise câte un mărțișor făcut de ei, atașat unui mic „pergament” conținând un scurt text despre simbolul zilei de 1 martie - altul de fiecare dată -, pentru fiecare dintre cei prezenți! Unii dintre aceștia le‑au citit cu voce tare.

Foarte frumoasă a fost și prelegerea Ioanei Alexandra Fruntelată, conferențiar universitar la Litere, care a povestit despre studiul făcut în 2013, inclusiv un film documentar, sun egida UNESCO, cu participarea câtorva țări în care există tradiții similare. Investigațiile au dovedit că mărțișorul nu e doar un obicei urban, o modă, ci există în toate satele în care au ajuns cercetătorii. Ea a mai subliniat că, și în această speță, INP nu încearcă să influențeze în vreun fel tradițiile, ci doar să le observe, și că „Nu e nevoie să se supraliciteze nimic”, căci obiceiurile sunt frumoase așa cum sunt.

Cele două prelegeri au fost precedate de un inedit recital muzical, susținut de Romanița Duminică, masterandă a Facultății de Litere, care s‑a prezentat cu simplitate drept lăutăreasă, acompaniată de Daniel Firaru și Alin Prodan. Faptul că aceștia cântă la vioară, respectiv... pian a probat cele spuse de interpretă, că muzica lăutărească este mult mai mult decât suntem obișnuiți să credem și că, până în anii 1950, lăutarii cântau inclusiv doine, romanțe și ceea ce azi se înțelege prin muzica pop.

Drept care și muzicienii invitați ai evenimentului au cântat o doină, apoi „Cine iubește și lasă” și o piesă pe versuri „dezgropate” de masterandă din arhivele... pariziene și prezentate acum în premieră absolută.

Un recital în spațiul Bibliotecii INP, care s‑a dovedit și de data aceasta neîncăpătoare, putea părea nu foarte la locul lui, dar a fost realmente formidabil.

În fine, invitații speciali ai atelierului practic‑demonstrativ au fost meșterii populari Vasile și Daniela Moldoveanu din Moreni, Dâmbovița, recunoscuți în târgurile naționale de produse meșteșugărești pentru expresivitatea artistică a prelucrării lemnului și pentru realizarea jucăriilor textile potrivit practicilor tradiționale moștenite. Ei au împodobit masa cu numeroase mini‑panouri expunând mărțișoare făcute de mână.

Până și una dintre coloanele de la intrarea în sediul INP era legată cu un șnur având la capete un ciucure mare roșu și unul alb...