Sucul din ţelină, cel mai bun detoxifiant al organismului

Un articol de: Constantin Milică - 22 Feb 2009

Atât frunzele, cât şi rădăcinile ţelinei au virtuţi vindecătoare excepţionale, prin bogăţia de vitamine, enzime, hormoni vegetali şi substanţe aromatice complexe, uşor asimilabile, care exercită efecte echilibrante asupra organismului uman, detoxifiante, reglatoare hormonal şi de reîntinerire generală.

 

 

 

Frunzele se pot prelucra sub formă de suc sau macerat, având însuşiri diuretice, stimulatoare, afrodisiace, depurative, digestive şi antireumatismale.

 

 

Sucul din frunze proaspete este mult mai activ decât sucul din rădăcini. După îndepărtarea peţiolurilor, frunzele se taie mărunt, se adaugă un pahar cu apă rece, se mixează 2-3 minute, se lasă în repaus 15 minute, se strecoară şi se bea, dimineaţa pe stomacul gol şi seara, într-o cură de minimum 24 de zile (nu se depăşeşte cantitatea de 150-200 ml suc concentrat pe zi). Are efecte deosebite atât intern (în curăţirea sângelui, reglarea hormonală şi febră), cât şi extern (în acnee juvenilă rebelă, psoriazis, eczeme alergice, vitiligo, sclerodermie, afecţiuni oftalmice). De menţionat că timp de 1-2 ore după consumul sucului nu se ia nici un alt aliment. În plus, pe toată durata curei nu se consumă carne, alimente conservate, aditivi alimentari sintetici (E-uri) şi alcool.

 

 

Infuzia din frunze (o linguriţă la 200 ml apă clocotită) se bea înainte de mese în cazul bronşitei cronice, tuse veche, răguşeală şi astm bronşic sau după mese în congestie hepatică, litiază renală şi reumatism.

 

 

 

 

Sucurile din rădăcini, excelent tonifiant

 

 

 

 

Sucul se obţine din rădăcina rasă sau prin tăiere în felii subţiri sau cuburi care se pun în mixer 2-5 minute. Se beau zilnic 50-100 ml suc, fracţionat în 3 reprize, într-o cură de 15-20 de zile, având efecte în convalescenţă, astenie, surmenaj, nervozitate, febră, reumatism, gută, tuse, catar bronşic, obezitate, de drenor pulmonar şi hepatic şi remineralizant. Extern, se aplică sub formă de comprese pe plăgi, ulcere, cancer de piele, afecţiuni oftalmice şi în gargare contra ulceraţiilor din gură.

 

 

Sucul din rădăcini este un excelent depurativ, cu rol în eliminarea toxinelor din corp la persoanele care lucrează într-un mediu poluat, la cei care consumă multă carne, aditivi alimentari sintetici, tutun şi medicamente de sinteză (se iau 10-15 linguri pe zi, în cure de 2-3 săptămâni).

 

 

Decoct din rizomi şi rădăcini rase (30 g fierte într-un litru de apă timp de 10-15 minute), se bea câte o ceaşcă înainte de mese, având efect stimulator general, nervos, cu acţiuni în tuse rebelă, răguşeală, stări febrile, afecţiuni cardiace, retenţie urinară, litiază renală, digestie lentă, balonări, obezitate, helmintiază, reumatism şi gută.

 

 

Sirop din rădăcini de ţelină în amestec cu rădăcini de la alte specii (pătrunjel, sparanghel, fenicul şi ilex), luate în proporţii egale (câte 125 g) care se infuzează în 2,5 litri apă clocotită timp de 10 minute; se adaugă 3.750 g sirop de zahăr, după care se fierbe până la consistenţa siropului; se consumă câte 3-5 linguri pe zi având rol diuretic în albuminurie cronică, litiază renală şi febră intermitentă sau ca gargarism în ulceraţii ale gurii şi gâtului.

 

 

Infuzie din ˝ linguriţă seminţe măcinate fin la 200 ml apă clocotită; se infuzează acoperit timp de 10 minute şi se consumă după mesele principale având efecte digestive, tonice şi carminative, eliminând indigestiile şi balonările.

 

 

 

 

Ţelina în afecţiuni digestive

 

 

 

 

Atât frunzele, cât şi rădăcinile prezintă o multitudine de proprietăţi terapeutice implicate în dereglări ale aparatului digestiv (gastrite, stomahice, laxative, antimalarice, vermifuge, drenarea ficatului, întărirea stomacului), iar seminţele au virtuţi carminative şi tonic-aperitive, cu implicaţii în balonări şi aerofagie.

 

 

Afecţiunile aparatului digestiv influenţate pozitiv prin tratamente cu ţelină sunt: digestie lentă, icter, ascită, hepatită, arsuri stomacale, ulcer duodenal, balonări digestive, spasme abdominale, gaze stomacale şi intestinale, lipsa poftei de mâncare, intoxicarea sângelui. Tratamentul se face cu seminţe măcinate fin sau cu decoct din rădăcini (o lingură cu rădăcini rase la 200 ml apă, care se consumă înainte de mese).

 

 

 

 

„Inamicul“ stresului

 

 

 

 

Având proprietăţi antiastmatice, emoliente, expectorante şi febrifuge, produsele din ţelină intervin în drenarea pulmonară, în traheobronşite cronice, astm bronşic, catar pulmonar, combaterea inflamaţiilor secreţiei bronhice, răguşeală, tuse cronică şi transpiraţie excesivă (hidropizie).

 

 

Datorită conţinutului bogat în vitamine, minerale şi acizi organici, ţelina este un ideal tonic-stimulator al sistemului nervos, al memoriei şi revitalizant general în perioadele de stres.

 

 

Părintele medicinei, Hippocrate, recomanda, în urmă cu 2.500 de ani, să fie folosită ţelina „în tratamentul nervilor zdruncinaţi“.

 

 

Având proprietăţi sedative, tonice şi stimulente, ţelina prezintă efecte deosebite în astenia psihică, fizică şi sexuală, în surmenaj, migrene, vertij, stări nevrotice, insomnie şi dureri de cap.

 

 

 

 

Ţelina diminuează senzaţia de foame

 

 

 

 

Prin efectele diuretice şi depurative, ţelina favorizează scăderea grăsimilor şi a apei din organism, cu acţiune directă asupra obezităţii şi celulitei. După consumul ţelinei se constată o diminuare a senzaţiei de foame.

 

 

Se recomandă a fi consumată cu 20 de minute înainte de fiecare masă, când se bea câte ˝ de pahar suc din frunze într-o cură de 15-20 de zile. Pentru doamnele care ţin mult la siluetă este indicat să mestece, între mese, peţiolul de la frunzele de ţelină.

 

 

Proprietatea hipoglicemiantă, datorată conţinutului în apioză şi manitol, asigură eficacitatea în diabetul zaharat prin scăderea conţinutului de zahăr din sânge.

 

 

Bogăţia în săruri minerale, mai ales în potasiu, magneziu şi fier, dă ţelinei însuşiri deosebite de remineralizare, revigorare şi imunostimulare pentru organismele debile, anemice şi convalescente.

 

 

 

 

„Mătura reumatismelor“

 

 

 

 

Numită „mătura reumatismelor“, ţelina are efecte evidente în reumatismul infecţios, artroze, lumbago şi gută, având rol în eliminarea substanţelor toxice precum şi efecte antiinflamatoare, depurative şi uşor calmante în durerile articulare, mai ales la persoanele în vârstă.

 

 

Se recomandă o cură de 3-4 săptămâni cu suc din rădăcini (două pahare pe zi), consumat pe stomacul gol în combinaţie cu suc de morcov. Este eficace şi salata din frunze tăiate mărunt, cu rol depurativ şi curativ.

 

 

Pe articulaţiile dureroase (coxartroze, gonartroze) se pun cataplasme cu frunze de ţelină opărite cu apă clocotită şi ţinute timp de două ore, învelite cu celofan şi cu ţesături din lână, având efecte benefice atât în poliartroze, cât şi în cancere de piele şi pe zone depigmentate de vitiligo.

 

 

 

 

Sucul de ţelină şi morcov, bun pentru regenerarea pielii

 

 

 

 

Prin proprietăţile antiseptice, cicatrizante şi antipruriginoase, preparatele din ţelină sunt remedii excelente în profilaxia bolilor de piele, cu mare eficienţă în vindecarea de ulceraţii, plăgi tegumentare, degerături, contuzii, vânătăi, sclerodermie, dermatoze alergice, psoriazis şi acnee juvenilă. Pentru aceste afecţiuni sunt recomandate cure de 2-3 săptămâni cu salate bogate în frunze de ţelină sau cu suc din rădăcini (câte ˝ pahar de 2 ori pe zi, luate dimineaţa şi seara, la culcare). Pentru regenerarea ţesuturilor epidermice după răniri şi ulceraţii, la sucul de ţelină se adaugă şi suc de morcov.

 

 

La bolnavii de vitiligo, o leucodermatită de lungă durată, este indicat sucul de ţelină (2-3 linguri pe zi, luate dimineaţa pe stomacul gol şi înainte de mese).

 

 

Întrucât există în rădăcini un raport ideal între conţinutul de fier şi cel de magneziu, sucul din rădăcina de ţelină ajută la profilaxia cancerului de piele.

 

 

 

 

Ţelina în alimentaţie

 

 

 

 

Toate organele plantei ar trebui să fie nelipsite din alimentaţia noastră curentă. Frunzele au fost utilizate în alimentaţia europeană încă din secolul al XV-lea, fiind mult apreciate la aromatizarea unor salate, supe, ciorbe, sosuri, maioneze şi în multe feluri de mâncăruri scăzute cu carne, peşte şi ouă, fripturi rotisate. Se asortează cu morcov, pătrunjel verde, cartofi, fasole etc. Savoarea proaspătă, aromatizantă şi suculentă, cu miros intens şi agreabil, are un rol esenţial în stimularea apetitului şi în favorizarea digestiei.

 

 

Frunzele se consumă în stare proaspătă sau uscată pentru iarnă. Pentru salate se toacă mărunt şi se amestecă cu puţină lămâie şi ulei de floarea soarelui.

 

 

Rădăcina este indispensabilă în arta culinară, fiind în perfectă armonie cu prazul, pătrunjelul, ceapa şi morcovul. Se poate consuma în stare crudă, dată pe răzătoare şi introdusă într-un amestec de salate, luate înainte de mese.

 

 

Salata se prepară într-un castron în care se rade o rădăcină de ţelină, alături de morcov, măr, sfeclă roşie şi pătrunjel (rădăcină); se adaugă puţină salată verde, ceapă, felii de tomate, untdelemn, sare şi suc de lămâie, care se amestecă şi se consumă la mesele principale.

 

 

O altă salată se prepară din 2 ţeline mari care se fierb în apă cu sare; se taie în felii subţiri şi rotunde, se adaugă ulei, sare, suc de lămâie şi se aşază pe un platou, asortat cu frunze de pătrunjel, salată verde sau varză roşie.

 

 

Tot din ţelină se prepară o supă dintr-o rădăcină tăiată în bucăţi mici, se adaugă 0,5 kg cartofi şi 100 g orez; se fierb împreună în doi litri de apă cu sare şi se drege cu smântână sau cu bulion.

 

 

În arta culinară sunt mult apreciate câteva feluri de mâncare preparate cu rădăcină de ţelină: salate (eventual cu adaos de morcov, dovlecei, hrean, lămâie, tomate, mere, ananas, arpagic sau maioneză), supă-cremă, tocane de ţelină (cu carne, parmezan, măsline sau ciuperci), budincă, gustare cu ciuperci, musaca, piure, sufleu.