Suflete postate online

Ne place sau nu, lumea în care trăim ne pune la dispoziţie instrumente care ne pot face viaţa mai uşoară, dar, utilizate necorespunzător, ne transformă în adoratorii naivi ai unui idol creat de om. Nu este un secret că singura modalitate de a evita capcanele acestor vremuri este folosirea propriului discernământ, fără a pleca urechea la îndemnurile înşelătoare ale unor "binevoitori" lipsiţi de scrupule. Ce ne facem, însă, atunci când este vorba de copii? În ce măsură este un copil pregătit pentru a înfrunta pericolele presărate la tot pasul într-o lume care tinde să îşi uite menirea?

Internetul este un astfel de instrument, o sabie cu două tăişuri. Folosit în mod cumpătat, poate fi un ajutor excelent pentru documentare şi învăţare. Se dovedeşte a fi, însă, şi o capcană, înrobindu-i pe cei care îl utilizează în mod necugetat. Iar copiii lăsaţi nesupravegheaţi pe internet se confruntă cu primejdii inimaginabile pentru un necunoscător. Nu ne-am propus ca, într-un singur articol, să enumerăm toate pericolele navigării prin lumea virtuală. De altfel, acesta este scopul realizării unui ciclu de materiale sub titlul "Internetul, cu bune şi cu rele". Nu ne-am propus nici prezentarea spaţiului web ca fiind neapărat un lucru rău. Depinde doar de noi dacă avem putere asupra lui sau dacă îi devenim robi. Ne îngrijorează, însă, un aspect remarcat de mulţi: lipsa de apărare a unor persoane, în special a tinerilor, într-un mediu cu prea puţine reglementări şi prea multe capcane. Conform site-ului Biroului de Informare al Consiliului Europei la Bucureşti, coe.com, pe 30 aprilie 2010 a avut loc dezbaterea cu tema "Viaţa privată în mediul digital şi protecţia minorilor". Scopul discuţiei a fost "de a atrage atenţia asupra riscurilor la care sunt supuşi minorii în mediul digital, asupra importanţei educării lor cu privire la regulile privind datele private pe care ar trebui să le respecte atunci când utilizează internetul, precum şi asupra responsabilităţilor care revin diverşilor actori (părinţi, profesori, autorităţi publice) în promovarea unei astfel de educaţii". Acţiunea face parte dintr-un amplu program, Safer Internet, un internet mai sigur, anunţat pe pagina web europa.eu încă de pe 27 februarie 2008 şi caracterizat de José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, drept "un bun exemplu de program european, având consecinţe directe asupra vieţii cetăţenilor. Din ce în ce mai mulţi copii şi adolescenţi europeni folosesc tehnologiile online la şcoală sau acasă; alături de părinţii şi profesorii lor, ei trebuie să fie informaţi cu privire la oportunităţile şi riscurile pe care le vor întâlni". În România, sub coordonarea Safer Internet, există Sigur.Info, un proiect dezvoltat de Salvaţi Copiii România, Positive Media si Focus - Centrul Român pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual. Sigur.Info se doreşte a fi "un nod naţional destinat siguranţei pe internet, ce va avea în componenţă un centru AWARENESS (pentru promovare şi conştientizare), o linie de informare HELPLINE şi o linie de raportare HOTLINE". În cadrul acestui proiect a fost realizat un studiu, iniţiat în septembrie 2009, din care reiese că un copil petrece, în medie, trei ore zilnic pe internet. Pe 29 aprilie 2010, Salvaţi Copiii România a organizat dezbaterea "Libertate şi responsabilitate pe internet. Rolul părinţilor în educarea copiilor privind internetul. Avantajele şi riscurile mediului online", prilej pentru a da publicităţii statistici îngrijorătoare: 70% dintre adolescenţi şi 54% dintre copii folosesc zilnic internetul. 50% dintre părinţi afirmă că timpul destinat de copii navigării în spaţiul web ar fi de maximum o oră. Concluzia este: "Părinţii nu ştiu câte ore petrec copiii lor pe internet". Pe site-ul avocatnet.ro, într-un articol cutremurător, sunt prezentate câteva date statistice de la dezbaterea "Viaţa privată în mediul digital şi protecţia minorilor". Aflăm că "32% dintre adolescenţi au accesat site-uri care promovează violenţa extremă şi ura rasială; 20% dintre adolescenţi au fost victimele hărţuirii şi ameninţărilor pe internet; 40% dintre adolescenţi au văzut materiale pornografice la care au acces doar adulţii; 9% dintre adolescenţi au acceptat să se întâlnească cu persoane necunoscute, cu care au intrat în legătură pe internet; 50% dintre adolescenţi au postat date personale online". Mai mult, se pare că vârsta de la care copiii încep să utilizeze internetul a scăzut, de la 8-10 ani la 4-5 ani. Internetul, cu bune şi cu rele, conţine şi spaţii dedicate informării corecte, dar şi unghere special concepute pentru manipularea celor neavizaţi. Pericolul de a cădea într-o capcană este real. Dacă, de multe ori, adulţilor le este greu să distingă binele de rău într-un mediu ale cărui limite sunt stabilite doar de discernământul nostru, ne putem imagina la ce încercare este supus un copil, lipsit de instruirea corespunzătoare şi, mai ales, lăsat nesupravegheat. Într-o lume care operează cu instrumente noi, dezvăluind noi primejdii, rolul educaţiei capătă noi valenţe, extinzând ceea ce ştiam până acum despre "cei şapte ani de acasă" atât în lumea reală, cât şi în cea virtuală. Va trebui să ne conformăm, să studiem şi să aplicăm ceea ce am învăţat cât mai rapid, riscând ca, în caz contrar, să asistăm, ca martori culpabili, la distrugerea unor suflete nevinovate. Suflete postate online.