Surse excelente de prebiotice ce pot fi incluse în alimentația curentă
Cercetările științifice din ultimele decenii au relevat existența unei legături deosebite între organismul uman și microorganismele care trăiesc în simbioză cu noi, colonizând pielea și mucoasele. Este vorba despre un număr impresionant de specii bacteriene, drojdii, protozoare și chiar unele virusuri care ne influențează semnificativ fiziologia și starea de sănătate. Toate aceste microorganisme alcătuiesc ceea ce numim microbiota normală, care reprezintă un procent mic din greutatea corpului nostru, circa 2%, însă totalul celulelor bacteriene constituie cam 90% din organismul nostru.
Deși multă vreme s-a crezut că aceste microorganisme intră în relație cu noi în momentul nașterii, studii recente au arătat că fătul vine în contact cu lactobacili, bifidobacterii și stafilococi încă din timpul vieții intrauterine, prin intermediul placentei și al lichidului amniotic. Aceste specii bacteriene au fost identificate inclusiv în meconium, primul scaun al bebelușului. Colonizarea continuă pe măsură ce sugarul vine în contact cu diferite obiecte din mediu, cu alte persoane și, în mod deosebit, cu mamelonul și cu laptele matern. Astfel, la sugarul hrănit natural, lactobacilii sunt primele bacterii care apar în sistemul digestiv, urmați de bifidobacterii, care devin rapid predominante. Treptat, se instalează și alte specii, precum Escherichia coli și Enterococcus faecalis. Odată cu trecerea la consumul de alimente solide, în jurul vârstei de șase luni, diversitatea bacteriană crește foarte mult. Această microbiotă timpurie poate fi însă afectată de factori precum calea nașterii și dieta.
Microbiota intestinală este factor-cheie în dezvoltarea corectă a sistemului imunitar gastrointestinal. Lipsa de diversitate și numărul redus de bacterii au fost corelate cu obezitatea, diabetul și diferite forme de alergii la copii și adulți. În cadrul mai multor studii au fost identificate diferențe semnificative între microbiota bebelușilor născuți pe cale naturală și a celor născuți prin cezariană. La naștere, toți copiii au un sistem imunitar incomplet dezvoltat, maturizarea acestuia depinzând de contactul cu stimuli imunogenici - microorganismele care colonizează treptat intestinul.
Maturizarea sistemului imunitar în primul an de viață este deosebit de importantă pentru sănătatea bebelușului și a adultului de mai târziu. Alți factori care influențează negativ microbiota, în special la bebelușii născuți prin cezariană, sunt antibioticele administrate mamei în timpul sarcinii, statusul de obezitate la mamă, lipsa atingerii bebelușului de pielea mamei în primele ore și zile de viață, lipsa travaliului.
Un rol esențial pentru dezvoltarea microbiotei sugarului îl are alăptatul la sân. Cercetările, ca și observațiile clinice, arată faptul că femeile care nasc prin cezariană au șanse mai puține de a alăpta sau reușesc să facă lucrul acesta cu întârziere. Laptele matern conține o varietate mare de bacterii esențiale pentru dezvoltarea optimă a imunității și pentru colonizarea intestinului. Totodată, laptele de sân furnizează sugarului circa 200 de tipuri de fibre cu lanț scurt - oligozaharide - având rol prebiotic, adică sunt surse de hrană pentru bacteriile din intestinul bebelușului.
Dieta joacă un rol major: aportul de probiotice și fibre în timpul sarcinii și după naștere, ca și suplimentarea cu sinbiotice, îndeosebi cu bifidobacterii asociate cu galacto-oligozaharide, la bebelușii născuți prin cezariană. Studiile sugerează necesitatea administrării cât mai timpuriu a unui supliment adecvat pentru asigurarea efectelor benefice pe termen lung, primele trei luni de viață constituind perioada critică pentru recuperarea microbiotei intestinale.
Câteva alimente ce constituie surse excelente de prebiotice și care ar putea fi incluse în alimentația curentă a viitoarelor mame ori a femeilor care alăptează sunt: lintea, fasolea, năutul, anghinarea, prazul, sparanghelul, bananele necoapte, orzul, fulgii de ovăz, algele, merele, semințele de in și de chia, migdalele, nucile, avocado, fructele de pădure ș.a. O fibră întâlnită în multe dintre aceste alimente este inulina, benefică pentru creșterea bacteriilor din colon. Bananele necoapte conțin, pe lângă inulină, amidon rezistent, cu efect prebiotic, având astfel și un indice glicemic mai mic decât bananele coapte.
Orzul și ovăzul ies în evidență prin conținutul de beta-glucan, o fibră prebiotică care are, totodată, proprietatea de a reduce absorbția colesterolului și a glucozei, având astfel beneficii asupra aparatului cardiovascular. În mere, gutui, pere, prune, portocale, avocado se regăsește o fibră solubilă, numită pectină, care crește nivelul de butirat - un acid gras cu lanț scurt ce constituie sursă de hrană pentru bacteriile intestinale, favorizând în același timp reducerea populațiilor de specii bacteriene patogene. Astfel de acizi grași cu lanț scurt se găsesc și în alge.
Aportul de fibre cu rol prebiotic în timpul sarcinii este important și pentru controlul rezistenței la insulină și prevenire ori gestionarea diabetului gestațional.