Taina căsătoriei

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a III-a, Cap. XII, 84.2-84.4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 224

„Dacă este păcat căsătoria cea după lege, nu ştiu cum va spune cineva că Îl cunoaşte pe Dumnezeu când susține că porunca lui Dumnezeu este păcat? Odată ce legea este sfântă (Romani 7, 12), este sfântă şi căsătoria. ­Apostolul pune taina aceasta în legătură cu Hristos şi cu Biserica (Efeseni 5, 32). După cum ce este născut din trup, trup este, tot aşa ce este născut din Duh, duh este (Ioan 3, 6), nu numai în legătură cu naşterea, ci şi cu învățătura. Astfel sfinți sunt copiii (I Corinteni 7, 14), sunt bucurii, când cuvintele Domnului au că­sătorit sufletul lor cu Dumnezeu. Desfrâul şi căsătoria sunt des­părțite, pentru că diavolul este departe de Dumnezeu.”

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a III-a, Cap. VI, 49.1-49.3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 208

„Sunt unii eretici care numesc fără ocol căsătoria desfrânare şi învață că a fost dată de dia­vol. Şi spun aceşti lăudăroşi că ei imită pe Domnul, Care nici nu s-a însurat şi nici n-a avut vreo avere în lumea aceasta. (...) Ei nu cunosc însă pricina pentru care Domnul nu S-a că­sătorit. Mai întâi, pentru că avea mireasa Lui, Biserica; apoi nu era simplu om, ca să aibă nevoie după trup de un ajutor (Facerea 2, 18); şi, în sfârşit, nici nu-i era de neapărată trebuință să facă copii, pentru că era veşnic şi era singurul Fiu al lui Dumnezeu.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)