Tinerii studenți seniori
Nu-i așa că, odată ajunși la pensie, oamenii ar trebui să se ocupe de nepoți, dacă au, și, dacă n-au, de grădinărit, croșetat, uitat la televizor, departe de lumea activă? Ce sens ar avea, de pildă, să se întoarcă la școală!? Răspunsul este: tot sensul din lume. Pretutindeni există facultăți, universități și alte structuri de învățământ dedicate seniorilor care își doresc să dea curs zicalei „Cât trăiește, omu-nvață”. În România, prima Universitate pentru vârsta a treia (U3A) s-a înființat la Galați și s-a dovedit a fi o idee minunată, mai ales pentru seniorii singuri care-și pierduseră bucuria de a trăi.
U3A s-a născut în 2016, în cadrul Universităţii „Dunărea de Jos”, ca un laborator al provocărilor, după o îndelungată cercetare a precedentelor din alte țări. Inițiativa a aparținut Facultății de Științe Juridice, Sociale și Politice, al cărei decan era prof. Florin Tudor, devenit coordonatorul noii structuri. S-a ales un model de origine franceză, adaptat firește spaţiului cultural şi academic local. Învăţare pe tot parcursul vieţii, incluziune socială, dialog între generații, valorificarea fără limite de vârstă a potenţialului uman sunt doar câteva dintre conceptele proiectului.
Nu se dau examene, nu se urmăresc scopuri lucrative, iar întreaga activitate se bazează pe voluntariat, atât din partea cursanților, cât și a profesorilor. Seniorii vin să învețe de drag și dascălii le predau cu drag.
În mod firesc, cursanții sunt interesați în primul rând de cunoștințe medicale, de drept succesoral și kinetoterapie, dar și de orice altceva: artă, cultură, civilizație, istorie, filosofie sau teologie - drept care au la dispoziție 10 module educaționale, cu un total de 40 de teme diferite, inclusiv, de pildă, relații politice internaționale.
Dar nu numai ei au de câștigat, ci și sociologii, psihologii și alți cercetători care, pe baza interacțiunii cu studenții seniori (cel mai vârstnic are 96 de ani!), își pot completa, verifica și rafina studiile.
Bucuria de a ieşi din casă cu plăcere
Roxana Băcanu e studentă la U3A încă de la înființare, participând în special la modulele de artă, psihologie, drept și economie. În 2016, o cunoștință de-a ei a citit în ziarul local anunțul cu înființarea universității. Era spre sfârșitul perioadei de înscriere, așa că a venit a doua zi, fără a ști prea bine ce urmează, dar sperând, „ceea ce s-a și întâmplat, să aflu lucruri interesante și să particip la activități plăcute”. Absolventă de ASE, după ce lucrase o viață drept contabilă, a fost captivată, între altele, de cursul la care Daniela Langusi le predă istoria artei, „ceea ce noi nu am făcut în școală!”.
Dar nu se mulțumește să învețe. Împreună cu un grup de inițiativă din universitate, organizează activități precum Școala de vară, în colaborare cu Muzeul Brăilei „Carol I”, sau - preluând conceptul deja consacrat - Școala altfel, în care, printre numeroase activități, cursanții vizitează muzee, biserici, mănăstiri, biblioteci, merg la spectacole de teatru și, peste toate, socializează și... „ne dezvoltăm talentele nou descoperite”!
S-au creat așadar între studenții U3A legături personale, în afara orelor de curs? „Da, bineînțeles! De fapt, cel mai important lucru este să ieșim din casă și să socializăm.”
Familia a primit mai mult decât bine ideea studenției la o vârstă respectabilă. „Și soțul și băiatul au fost plăcut impresionați. Soțul s-a înscris și el de la început, de câte ori avem un proiect nou, îl discutăm în familie, iar băiatul ne-a zis că nu reușește să țină pasul cu noi și ne-ntreabă de unde avem atâta energie!”
Viorica Frunză este „la bază” inginer mecanic și a lucrat în combinatul siderurgic, care e emblema Galațiului. A aflat despre U3A un pic mai târziu, în 2018, și de atunci îi urmează cursurile. „A fost o schimbare profundă în viața mea. Ieșisem la pensie, mi-am pierdut soțul, rămăsesem singură, duceam o viață monotonă, fără multe preocupări intelectuale, așa că, atunci când am aflat, am fost încântată și m-am înscris imediat, atrasă fiind de modulele de curs care ni se ofereau. Din prelegeri am putut afla multe noutăți în drept, medicină, istorie, filosofie, teologie... Dar am fost atrasă și de șansa de a cunoaște oameni cam din aceeași categorie de vârstă și grad de instruire cu mine. Particip alături de ei la multe activități culturale sau distractive, de recreere. În această universitate nu se rămâne repetent și o urmezi cât timp poți și-ți dorești!”
Se mai poate învăța ceva nou la această vârstă?, întreabă Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, prezent la discuție, și Viorica Frunză răspunde: „Se poate învăța foarte bine și, mai mult, avem posibilitatea să punem întrebări ca să ne clarificăm anumite detalii”. În modulul de medicină, de pildă, li se prezintă cursanților boli specifice vârstei lor, cum se pot preveni și cum se pot trata.
Înaltul ierarh mai întreabă în ce măsură cunoștințele teologice au legătură cu cele inginerești și tânăra studentă senioară răspunde zâmbind: „Toate au legătură cu teologia!”, apoi întărește: „Nihil sine Deo”. În plus, spune ea, când mergi la biserică trebuie să și înțelegi Sfânta Liturghie.
Există oare posibilitatea ca experiența U3A să ajungă și la vârstnicii care nu-i urmează cursurile? Studenta are un exemplu concret şi personal: „Eu îl am acasă pe tatăl meu de 94 de ani, care merge în fiecare duminică și în fiecare zi de sărbătoare la Biserica «Sfântul Mina» de lângă blocul nostru. Bineînțeles că îi povestesc ce învăț de la universitate, iar în perioada pandemiei, când am avut cursuri online, tatăl meu stătea în aceeași cameră cu mine și asculta cu multă atenție ce ne spunea un preot profesor”.
Participarea la cursuri a unei persoane de vârsta a treia nu este uneori obositoare? „Nu! Este o ieșire! O ieșire plăcută și interesantă - nu ca mersul la cumpărături, care e uneori o corvoadă!”
Cât timp are de gând să urmeze cursurile? Viorica Frunză răspunde simplu, zâmbind din nou: „Cât oi putea!”.
1.200 de pensionari gălățeni mult mai școliți decât erau înainte
Această energie extraordinară nu este doar a celor două doamne, ci a tuturor studenților seniori, spune coordonatorul U3A, prof. Florin Tudor, care mărturisește că din această energie se alimentează și el.
Discret și modest, Florin Tudor ne-a cerut să nu scriem prea mult despre el, insistând că universitatea și studenții ei sunt ceea ce contează. Încercăm să-i respectăm măcar parțial dorința, dar adevărul e că dacă nu era el n-am fi avut despre ce vorbi. Lucru valabil și despre Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Casian, care s-a implicat de la bun început în proiect.
Structuri similare există în lume din anii 1970, deci de o jumătate de secol! Peste 40.000 doar în China, foarte multe în ambele Americi, în Europa, chiar și în Africa. România era singurul stat membru UE care nu avea o universitate pentru seniori.
U3A a fost înființată, printr-o hotărâre de Senat a Universității „Dunărea de Jos” din Galați, ca un laborator de cercetare, gestionând componentele de ordin științific, educativ și cultural, în timp ce aspectele administrative revin Departamentului de Formare Continuă și Transfer Tehnologic din cadrul universității. Firește, U3A are un statut și un regulament, iar faptul că a fost gândită ca un laborator permite ca facultățile și specializările Universității „Dunărea de Jos” să poată beneficia de pe urma funcționării școlii pentru seniori și a interacțiunii directe cu aceștia.
În afară de această colaborare internă, azi, structura coordonată de Florin Tudor are parteneriate cu muzee, biblioteci, primării și oameni de afaceri care susțin într-un fel sau altul acest demers.
La inaugurarea oficială din 10 octombrie 2016 au fost invitați IPS Casian, un reprezentant al MEN și prof. univ. dr. ing. Lucian Georgescu, președintele de atunci al Senatului Universității, acum rectorul acesteia.
Peste 1.200 de studenți au trecut până acum prin băncile U3A. Sunt 1.200 de pensionari gălățeni mult mai școliți decât erau înainte! În perioada pandemiei, seniorii sunt cei care au cerut să se țină cursuri online, pentru că pur și simplu nu acceptau să le întrerupă.
Programul U3A este adaptat obligațiilor de familie: câteva ore după ce bunicii își duc nepoții la școală, alte câteva după ce-i aduc acasă.
Activitatea însă nu se limitează la transferul de informații, ne explică Florin Tudor, căci studenții au creat multe activități extracurriculare: club de șah, club de croșetat, o revistă lunară, club de dans, de lectură, de vizionare și comentare a filmelor. „Nu reușim să ținem pasul cu ei!”, spune interlocutorul nostru, care subliniază că relația cursanți-profesori e interactivă. Mai mult, cu câteva minute înainte de a deschide dialogul pe tema anunțată cu mult înainte, se discută probleme generale ale societății, ale parohiilor, ale familiei, chestiuni legate de universitate, de primărie, oriunde seniorii au ceva de rezolvat. „Își iau notițe!”, exclamă entuziasmat profesorul.
Tot el ne spune că, împreună cu Arhiepiscopia, U3A a avut activități dedicate seniorilor nu doar în acest An omagial al pastorației persoanelor vârstnice, inclusiv prin colaborarea Facultății de Drept cu cea de Teologie. „Studenții de la Drept vor fi magistrați și au nevoie nu doar de o conștiință juridică, ci de una spirituală”, explică Florin Tudor.
Având elocința specifică unui expert în drept, profesorul a părut stingherit doar atunci când i-am pus întrebarea oarecum retorică: Faptul că până în 2016 mai toate țările aveau universități ale seniorilor, dar România nu, înseamnă oare că noi ne prețuim mai puțin vârstnicii? A răspuns însă categoric: „Excluziunea lor socială este evidentă! Nu se regăsesc în nici un fel de structuri sau politici publice, cu singura excepție a consiliilor și comitetelor parohiale. Ceea ce, din punctul meu de vedere, este inadmisibil”.
„Vârstnicii sunt înțelepții pe care stă națiunea noastră”
L-am întrebat pe profesorul Florin Tudor dacă munca la U3A nu e obositoare. „Dimpotrivă! Acest tip de energie, când sunt sunat, când mă opresc pe holurile universității și mă roagă să avem și alte inițiative sau îmi propun întâlniri cu anumite persoane, nu are cum să mă obosească. Cum să nu primești energia lor când îmi spun «Domnule profesor, veniți și dvs. diseară la lecția de dans?». Mai au și un club de drumeție, cu care au plecat până la Putna şi chiar până la El Camino! Văd pe grupul lor de socializare «Ne vedem diseară pe faleza superioară, să facem mișcare» sau «Peste două săptămâni plecăm peste Dunăre, să urcăm pe munte»!”
Un moment emoționant a fost cel în care un vecin i-a spus „Știi, mama mea e la Universitatea vârstei a treia și ar vrea să-ți mulțumească. De când a murit tata e singură, noi muncim toată ziua, copiii sunt la școală și la after school, abia dacă ne vedem la sfârșit de săptămână. I-ați redat bucuria de a trăi!”.
La fel de emoționantă a fost prezența lui Florin Tudor în Adunarea Națională Bisericească, unde a prezentat structura pe care o coordonează „și, sigur, cuvântul Părintelui Patriarh te inspiră și te motivează să faci și mai mult. Așa după cum fiecare dialog pe care-l am cu Înaltpreasfinția Sa mă obligă la ore întregi de reflecție”.
La rândul său, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Casian a subliniat importanța voluntariatului - pe baza căruia se desfășoară întreaga activitate a U3A - din unghiul de vedere al pragmatismului Ortodoxiei: „Ortodoxia este ortopraxie, faptă concretă a iubirii, și această structură universitară corespunde sută la sută dictonului «Cine n-are bătrâni, să-i cumpere!» Aici trebuie să vedem foarte profunda inițiativă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, agreată de Sfântul Sinod, care se materializează într-un mod extrem de pragmatic și concret. Vârstnicii sunt înțelepții pe care stă națiunea noastră. În biserică, ei aprind primele lumânări pentru nepoți și apoi altele pentru cei care au trecut dincolo. Iată de ce această structură universitară este, cred eu, un impuls pentru tot învățământul academic din România. Sunt sigur că multe universități o pot lua ca exemplu. Și acest exercițiu trebuie să-l aducem și în familiile noastre. Să dea Dumnezeu ca și familia să devină o universitate pentru vârsta a treia!”.