Tratamente din plante pentru bolile dentare

Prevenirea şi combaterea afecţiunilor dentare, inclusiv a anomaliilor dento-maxilare, trebuie să intre în preocupările permanente ale părinţilor faţă de copii, încă de la vârsta preşcolară, precum şi a educatoarelor din creşele şi căminele de copii. Aceste preocupări trebuie să fie continuate şi la copiii şcolari, precum şi la adolescenţi şi vârstnici, pentru a realiza, în final, o sănătate deplină într-un corp viguros şi rezistent la bolile curente.

Caria dentară este o afecţiune specifică civilizaţiei moderne, circa 95% din populaţia contemporană prezentând dinţii cariaţi. Caria constă din distrugerea treptată a întregii structuri a dintelui începând din afară către interior, pornind de la email, smalţ, dentină, ajungând la nervi, apoi la gingii şi la rădăcină. Afecţiunea este mai frecventă la persoanele cu viaţă sedentară sau la cele care consumă, în exces, făină de cereale, paste făinoase şi, mai ales, dulciuri (zahăr alb, bomboane, prăjituri), alcooluri îndulcite (lichioruri), cafea şi tutun. După consumul de produse zaharoase şi de panificaţie, resturile rămase pe dinţi constituie substratul pe care se dezvoltă o anumită floră microbiană (streptococi, lactobacili). Aceasta acidifică zona de la suprafaţa smalţului dentar prin producerea de acizi organici (lactic, piruvic, uric), ce coboară pH-ul la 4-5. Unele microorganisme cariogene de la suprafaţa dinţilor nespălaţi cu peria şi cu pasta de dinţi provoacă decalcifierea smalţului dentar. În acest mod acţionează peste 30 de specii microbiene care degradează dinţii, începând cu pete gri-galbene, asperităţi şi fisuri la suprafaţa dinţilor, până la mici scobituri între prismele de smalţ. Dinţii cariaţi devin sensibili la cald, la rece, la dulce sau la acru şi formează abcese. Sensibilitatea la temperaturi extreme şi la alţi stimuli externi apare din cauza faptului că dinţii sunt inervaţi şi vascularizaţi, ca orice organ viu, iar acţiunile exercitate de factorii externi, la nivelul fibrelor nervoase şi al vaselor de sânge, provoacă senzaţia dureroasă. Molarii se cariază cel mai des Se pare că molarii permanenţi au receptivitatea cea mai mare la caria dentară. La toate vârstele, predispoziţia pentru formarea cariilor dentare este dependentă de lipsa de calciu, molibden şi fluor din organism care poate fi compensată prin adaosuri din exterior. Existenţa unei afecţiuni dentare poate constitui un factor de risc în declanşarea unor boli cardiovasculare (miocardită, endocardită), digestive, infecţii pulmonare, reumatisme articulare, artroze la genunchi, glomerulonefrite, etc. La acestea se adaugă o stare generală proastă, lipsa interesului pentru mâncare (de teama durerilor), agitaţie, insomnii şi complexe de inferioritate faţă de cei sănătoşi. În plus, modificarea culorii dinţilor poate fi un indiciu clar al unor afecţiuni maladive. Tratamentele fitoterapeutice împotriva cariei În timpul durerilor, efecte bune are infuzia caldă din herba de coada calului, cu care se face gargară, şi clătirea dinţilor de mai multe ori pe zi. Acţiuni similare au şi infuziile cu muşeţel sau salvie şi, mai ales, o formulă complexă cu amestec din muşeţel, coada calului, salvie, coada şoricelului, pelin, creţişoară, rădăcini de tătăneasă şi scoarţă de stejar, eficientă prin gargarisme şi masarea gingiilor. Mare eficienţă poate avea tamponarea dinţilor bolnavi cu bitter suedez sau cu uleiuri eterice diluate din scorţişoară, cuişoare sau de garoafe. Pentru curăţirea şi întărirea dinţilor se recomandă mestecarea frunzelor de salvie sau de dafin, iar în găurile cariilor se introduc plombe cu pulbere de cuişoare, frunze proaspete de pătrunjel frecate cu sare sau vată imbibată cu tinctură de cuişoare, mirt sau flori de salcâm. Pe obraz se aplică o pernă medicinală umplută cu brădişor crud sau perne încălzite prin aburire sub vapori de mentă, lavandă sau cimbrişor. Regimul alimentar Extinderea cariilor dentare poate fi cauzată de o alimentaţie din care nu lipsesc dulciurile lipicioase (caramele, fondante, şerbeturi, îngheţate) şi zahărul rafinat în produse făinoase care afectează dantura, cazuri frecvent întâlnite astăzi. Consumul de zaharicale între mese (biscuiţi, dulceaţă, bomboane, dropsuri, prăjituri) este de zece ori mai periculos decât aceeaşi cantitate ingerată imediat după sfârşitul unei mese. De asemenea, este total greşit ca înainte de culcare să se ia în gură o bomboană, o bucată de ciocolată, o ţigară, un păhărel cu lichior sau alte băuturi îndulcite. O alimentaţie echilibrată şi controlată cere să se consume mai multe produse lacto-vegetariene (lapte dulce, iaurt, brânzeturi, supe de legume, mere, citrice, compoturi de fructe) precum şi uleiuri vegetale, untură de peşte bogată în vitamina D. Ca desert, şi între mese, se vor consuma fructe zemoase pentru a asigura necesarul de săruri şi vitamine, precum şi o autocurăţire buco-dentară, evitând apariţia cariilor. Regimul de viaţă Prevenirea şi combaterea cariilor dentare se poate realiza printr-o igienă bucală zilnică, cu spălare corectă cu peria şi pasta de dinţi (timp de minimum 3 minute), urmată de clătirea viguroasă cu apă călduţă, de cel puţin 3 ori pe zi, după mesele principale şi seara înainte de culcare, pentru ca gura să fie curată în timpul nopţii. Peria de dinţi are rolul de a desprinde placa bacteriană de pe suprafaţa dinţilor, îndepărtând microbii cariogeni şi resturile zaharoase. Pasta de dinţi conţine săpun, substanţe abrazive (carbonat de calciu), substanţe antiseptice, ultimele având rolul de a bloca enzimele care acidifică mediul bucal, fapt ce declanşează decalcifierea smalţului şi permite invazia microbiană în interiorul dintelui. În lipsa pastei, dinţii pot şi frecaţi cu sare de bucătărie (cu peria sau cu degetul arătător). Pentru întărirea dinţilor este indicată introducerea iodului sau fluorului în apa de băut (1 mg la 1 l de apă), în sarea de bucătărie sau în lapte (metode folosite intens în Elveţia). Se vor evita spargerea între dinţi a corpurilor tari (nuci, alune, sâmburi, bomboane etc.) precum şi alimentele şi băuturile foarte reci sau fierbinţi. Detartrajul efectuat la un cabinet stomatologic constituie una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a îmbolnăvirii gingiilor. După detartrajul ultrasonic poate să apară o sensibilizare tranzitorie la alimente reci sau dulci care va dispărea în 3-4 zile. Dacă durerea persistă pe o perioadă mai lungă se vor aplica produse speciale de desensibilizare. ▲ Stomatita, frecventă la copii Stomatita este o boală inflamatorie a mucoasei bucale, cu evoluţie acută sau cronică, manifestată prin congestie şi tumefieri la nivelul papilelor gingivale, dureri, ulceraţii şi băşicuţe care împiedică masticaţia şi deglutiţia. Cauzele bolii pot fi multiple: infecţioase, toxice, alergice şi virotice. Boala începe cu o salivaţie abundentă care curge printre buze, urmată de umflarea, înroşirea şi sângerarea gingiilor care devin dureroase la orice atingere, mai ales la ingerarea de lichide fierbinţi sau substanţe iritante. Este mai frecventă la copii şi la persoane cu dantură defectuoasă (carii, tartru dentar), la diabetici şi la unele avitaminoze (A, C). Pe mucoasa congestionată apar ulceraţii acoperite cu depozite gălbui sau alb-cenuşii, uneori chiar băşicuţe foarte dureroase la atingere. În stadii mai avansate, mucoasa se înnegreşte şi cade, lăsând descoperit osul alveolar şi gâtul dintelui. Stomatitele pot fi: aftoasă, catarală, eritematoasă, gangrenoasă, ulceroasă şi necrotică. Tratamentele fitoterapeutice - gargară şi clătire a gurii la intervale de o oră cu infuzie din flori de muşeţel (3 linguri la cană, la care se adaugă 4 g de acid boric), având acţiune antibacteriană; - gargarisme repetate cu infuzie din flori de tei (4 linguri la cană, cu adaos de ˝ de linguriţă bicarbonat de sodiu pentru neutralizare); - gargară cu infuzie din frunze de salvie (2 linguriţe la 100 ml apă clocotită), având proprietăţi antiinflamatoare şi dezinfectante, mai ales dacă se adaugă flori de muşeţel; - gargară cu infuzie din frunze de pătlagină, urzică vie, mur sau turiţă mare (2 linguri la cană); - gargară cu decoct din frunze de nuc (3 linguri cu frunze uscate şi mărunţite se fierb în 250 ml apă timp de 15 minute, la foc mic), cu acţiune antiseptică; - gargară repetată cu decoct din rădăcini mărunţite de tătăneasă sau scoarţă de salcie (4-5 linguri la 250 ml apă; se fierb 20-30 de minute), având efecte antiseptice, cicatrizante şi hemostatice, mai ales dacă se adaugă flori de muşeţel sau de coada şoricelului, bogate în azulene (câte o lingură din fiecare). În zone montane se poate utiliza decoctul din flori de arnică, fructe uscate de afin sau ienupăr, scoarţă mărunţită de călin sau frunze de scumpie (câte 20 g la un litru de apă). Deosebit de eficiente sunt formulele cu amestecuri de plante: - flori de muşeţel şi de tei; - frunze de salvie şi de nuc; - herbă de turiţă mare; - capsule de mac; - rizomi de cerenţel. Se prepară un decoct din două linguri de amestec la 250 ml apă, se fierbe 10 minute şi se clăteşte gura de 4-5 ori pe zi, câte 5 minute, având efecte antiinflamatoare, dezinfectante, emoliente, anestezice, astringente şi hemostatice. - flori de muşeţel şi lavandă; - frunze de mentă; - herba de trei-fraţi-pătaţi şi talpa gâştei. Se prepară o infuzie dintr-o lingură de amestec la 250 ml apă clocotită şi se beau 2-3 căni pe zi, timp de 5-6 zile, în cazul stomatitelor de natură alergică. În afara ceaiurilor, mai sunt recomandate pentru gargară: - tinctură de angelică sau hrean ras (câte 15 picături în apă, de 3 ori pe zi); - ulei de cătină albă, gălbenele şi sunătoare; - amestec de uleiuri eterice (mentă, lavandă, pin, muşeţel, eucalipt, camfor), cu acţiuni antibacteriene, antifungice, anestezice şi antiinflamatoare. Regimul alimentar Impune o cruţare permanentă a zonelor congestionate din gură, trecând la o alimentaţie predominant lacto-ovo-vegetariană, lichidă şi semilichidă, cu 75-80% sucuri şi crudităţi (supe de pasăre, sucuri, compoturi, limonade). Din hrană se vor exclude condimentele, sosurile picante, dulciurile, alcoolul şi tutunul. Se vor consuma multe fructe (afine, mure de pădure, coacăze negre, dude, mere, portocale, tomate), câte 300-500 g pe zi, mestecate bine pe parcursul a trei săptămâni sau se face gargară cu suc de lămâie (de 3 ori pe zi). Regimul de viaţă Datorită durerilor violente este necesară îngrijirea corectă şi regulată a dinţilor prin: -spălarea după fiecare masă cu perie şi pastă de dinţi sau cu apă sărată pentru curăţirea tartrului dentar; -clătirea gurii cu o soluţie călduţă de borax sau de borat de sodiu (5%); -evitarea abuzului de medicamente chimice; -folosirea mijloacelor de protecţie în unităţile în care se lucrează cu plumb sau cu alte substanţe corozive; -înlocuirea protezelor defecte; -aplicarea de comprese calde pe gât şi băi fierbinţi la picioare în perioadele de crize. ▲ Parodontoza, o boală gravă a gingiilor Este o afecţiune cu mare frecvenţă la omul modern (peste 20% din populaţie este atinsă de această boală gravă a gingiilor). Se consideră că o treime din persoanele cu vârste de peste 55 de ani suferă de parodontoză. Parodontoza este o boală a adulţilor care nu au ştiut să-şi impună o igienă corespunzătoare a gurii încă din tinereţe. Boala dă atât complicaţii locale (pierderea dinţilor), cât şi complicaţii generale (boli de focar). Parodontoza afectează mucoasa gingivală şi ţesuturile de susţinere ale dintelui. Începe degenerarea mucoasei gingivale fără inflamaţie sau pungi cu puroi. Prin infectare treptată se formează pungi gingivale cu puroi, iar dinţii devin mobili, se mişcă şi cad unul după altul. Acest fenomen se poate manifesta la un dinte, la un grup de dinţi sau la toţi dinţii. Parodontoza este cea mai frecventă cauză de pierdere a dinţilor, cu urmări traumatizante pentru bolnavi (modificarea fizionomiei feţei, reducerea forţei de masticaţie, agravarea unor boli digestive, cardiovasculare şi diabetice). Formele clinice grave (parodontite) pot fi declaşate la scăderea rezistenţei organismului, mai ales când se suprapun peste un diabet zaharat, boli infecţioase, rahitism, senescenţă, hipertiroidism şi unele boli endocrine. Apariţia parodontozei este favorizată şi de unele anomalii dento-maxilare, cauzate de anumite obiceiuri vicioase, cum ar fi respiraţia pe gură, sugerea gumei, a degetului sau a creionului (la şcoală), poziţie anormală a corpului şi a capului la masa de lucru sau în timpul somnului, masticaţie leneşă precum şi diverse ticuri sau pareze faciale. Tratamentele fitoterapeutice Extern se fac: - gargarisme şi clătiri ale gurii (4-6 ori pe zi) cu infuzii concentrate din salvie, creţişoară, coada calului, cimbrişor, troscot, mătase de porumb, muguri de plop şi arin (luate separat sau în amestec); - infuzie concentrată din flori de gălbenele, coada şoricelului, frunze de zmeur şi afin, herba de sunătoare şi cimbru care se utilizează atât în gargară cât şi la clătirea gurii; - gargară cu decoct din scai vânăt, năprasnic, obligeană, sclipeţ, coajă de salcie, stejar, mesteacăn şi arin; - badijonări ale gingiilor cu zeamă de lămâie, suc de aloe, tinctură de propolis şi ulei de cătină; - masarea gingiilor cu frunze proaspete de salvie şi suc de rostopască, aloe şi hrean. Intern este recomandată tinctura preparată dintr-un amestec de rostopască, năpraznic, frunze de tuia şi pochivnic (în părţi egale); se iau 10 g de amestec şi se macerează timp de 7 zile în 100 ml de alcool 400, după care se consumă câte 10-20 de picături de 2-3 ori pe zi, între mese, timp de 1-2 luni pe trimestru. Regimul alimentar Se recomandă consumul de fructe zemoase şi legume proaspete pentru a îndepărta placa bacteriană prin masticaţie. În afara de fructe şi legume se indică a se consuma mult lapte şi produse lactate, coajă de pâine neagră şi integrală, carne proaspătă de vită şi peşte. Este importantă reducerea cantităţilor de dulciuri din raţia calorică zilnică. Regimul de viaţă După fiecare masă şi înainte de culcare se impune o igienă corectă a dinţilor şi a cavităţii bucale folosind o periuţă de dinţi şi pastă de dinţi specială (Parodontax) care conţine bicarbonat de sodiu şi 6 plante medicinale (salvie, myrth, ratanie, mentă, muşeţel şi echinaceea), cu rol în îndepărtarea resturilor alimentare (mai ales a dulciurilor), neutralizarea acizilor din placa dentară şi favorizarea acţiunilor antiinflamatoare, antimicrobiene, tonifiante, cicatrizante, de oprire a sângerărilor şi de odorizare a cavităţii bucale. În afara periajului zilnic se indică masajul gingiilor cu degetul sau cu partea bombată a unei linguriţe, la nevoie cu bicarbonat de sodiu alimentar şi sare de mare, urmat de o clătire obişnuită. Apa de gură poate fi preparată şi în casă din câteva picături de tinctură obţinută din plante aromatice (mentă, melisa, muşeţel şi trandafir de dulceaţă) într-un pahar cu apă. Mai recent au fost recomandate geluri de dinţi care conţin Aloe vera, propolis şi complexul clorofilă-cupru, cu rol antioxidant. Alt gel care are compoziţie asemănătoare cu structura smalţului dentar se aplică după îndepărtarea tartrului dentar şi a plăcii bacteriene, având rolul de a favoriza regenerarea ţesuturilor de suport ale dintelui. Există şi tratamente antiinflamatoare cu ajutorul laserului iar, în ultimă fază, se aplică tratamentul chirurgical cu înlocuirea dinţilor afectaţi sau a întregii danturi. ▲ Abcesul dentar Este o inflamaţie cu pungă de puroi în jurul dintelui cariat. Mai întâi se infectează pulpa dintelui (pulpită) şi apoi vasele şi nervii pulpari care se necrozează, iar canalul dentar este invadat de microbi (gangrenă pulpară). Invazia microbiană se extinde în jurul dintelui ca un bob de mazăre, provocând dureri violente, mai ales la palpare sau prin lovire, în axul dintelui, cu un instrument oarecare. Aceasta dovedeşte că puroiul a invadat spaţiul din jurul rădăcinii. În unele cazuri, infecţia poate difuza în organism prin sistemul vascular, provocând leziuni grave în rinichi, articulaţii şi inimă. Tratamente cu plante contra abcesului dentar - infuzie caldă din flori de muşeţel sau din flori de coada şoricelului, bogate în azulene, cu acţiuni antiseptice, calmante, decongestive şi antiinflamatoare (2 linguri cu flori uscate la 250 ml de apă clocotită); se ţine în gură 3-5 minute, cu repetare la o oră; - gargară şi tamponări locale cu infuzii din frunze de salvie şi cerenţel (2 linguriţe la 100 ml apă), repetate la 5 minute, având acţiuni astringente, cicatrizante şi antimicrobiene; - clătirea gurii cu infuzie din flori şi frunze de nalbă mare (2 linguriţe la o cană), având efecte emoliente datorită conţinutului de mucilagii; - gargară zilnică de tătăneasă (decoct din 4-5 linguri cu rădăcini uscate şi măcinate la 250 ml de apă care se fierbe 20-30 de minute la foc moale); - gargară cu decoct din herba de sunătoare sau sulfină (2 linguri cu vârfuri florale la 200 ml de apă), cu rol de calmare a durerilor; - gargară zilnică cu amestec de plante ce conţine flori de muşeţel, herbă de cimbrişor şi frunze de salvie (cu acţiune antiinflamatoare şi dezinfectantă), frunze de nalbă mare (cu acţiune emolientă), capsule de mac (cu efect anestezic) şi rădăcini de cerenţel (cu efect astringent şi hemostatic).