Trei cauze care au dus la scăderea suprafeței cultivate cu fasole
Banca de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) din Buzău deţine în colecţie aproximativ 1.000 de soiuri de fasole, de diverse culori şi mărimi, printre ele numărându-se câteva de fasole ornamentală și două varietăţi cu caracteristici deosebite, una cu păstăi lungi de un metru şi alta cu boabe mari, soi recuperat prin intermediul unui preot, de la Muntele Athos.
„În trecut, fasolea era cultivată pe suprafeţe mari în România, am reuşit să avem o colecţie bogată la BRGV care depăşeşte peste 1.000 de soiuri care se pot diferenţia, vorbim de fasole de câmp, urcătoare, fasole pentru păstaie. (...) Avem şi câteva soiuri de fasole ornamentală, cu flori bogate de diverse culori, cea mai cunoscută nuanţă fiind cea de roşu corai. Avem păstăi extrafine, de până la 5 cm, până la păstăi care ating sau depăşesc chiar şi un metru, le-am spus noi «fasole la metru»”, a declarat, pentru Agerpres, directorul BRGV, Costel Vînătoru.
Potrivit specialistului, o bună parte dintre soiurile de fasole cultivate de-a lungul timpului în România au dispărut. Însă, cultura fasolei trebuie încurajată deoarece este eficientă economic și, „totodată, fixează azotul la nivelul rădăcinilor şi contribuie la păstrarea gradului de fertilitate al solului”.
„De ce nu mai avem fasole în România? Schimbările climatice au perturbat condiţiile favorabile acestei specii, pe de altă parte, absenţa soiurilor şi, nu în ultimul rând, avem terenurile contaminate cu o bacterie periculoasă, Xanthomonas, care atacă sămânţa”, a arătat cercetătorul.
Un soi de fasole cu boaba de până la 2 cm în diametru a fost adus în 1992 de la Muntele Athos prin bunăvoinţa unui preot şi este păstrat acum în colecţia BRGV. (C. Z.)