Tributul scriitorilor români în Marele Război
Primul Război Mondial a fost un eveniment cu totul aparte în istoria omenirii, dar și în viața generației care l-a trăit. A fost, fără tăgadă, un eveniment ce a mobilizat și afectat, în aceeași măsură, întreaga societate. Războiul nu a iertat și nu a scutit pe nimeni de neplăceri și privațiuni: de la copilul care a simțit pe propria-i piele foamea, frigul ori pierderea unui părinte, la scriitori și până la liderii țărilor implicate în conflict. Felul cum au trăit unii autori această conflagrație se reflectă în inițiativa Editurii Muzeului Literaturii Române de a publica, sub semnătura lui Dan Gulea, o antologie dedicată scriitorilor români căzuți pe front în timpul Primului Război Mondial.
Adesea, în România, războiul a fost reflectat din perspectiva istoriei militare, tratată într-o manieră evenimențială, în care esențiale erau orele, datele și cifrele care ilustrau și argumentau participarea românilor la Marele Război. S-a vorbit în principal despre jertfele militarilor și ale populației refugiate în Moldova care a fost nevoită să trăiască în cele mai grele condiții de până atunci.
Eroii români ai Primului Război Mondial au rămas anonimi. Sigur, cu excepțiile bine cunoscute ale liderilor armatei - generalii Alexandru Averescu, Constantin Prezan, Eremia Grigorescu, Ion Dragalina ori ale unor simboluri precum Ecaterina Teodoroiu, căpitanul Grigore Ignat, caporalul Constantin Mușat. Cei mai mulți dintre participanți au rămas într-un con de umbră, numele lor fiind scrise pe pietrele reci ale monumentelor ridicate după război. De o abordare a celor căzuți din perspectiva profesiei ori a vocației nici nu s-a pus problema. Doar câteva încercări timide în perioada interbelică ale unor învățători care au dedicat câteva pagini confraților căzuți în epoca 1916-1918. Și nici nu trebuie să ne mire, întrucât al Doilea Război Mondial și dictatura comunistă au estompat studierea evenimentului. Trist este că acum, la Centenarul Primului Război Mondial, comunitatea științifică a istoricilor nu a reușit încă, din păcate, să realizeze proiectul complex al unei Istorii a României în Primul Război Mondial.
De aceea, surprinde în mod plăcut și merită, desigur, felicitată inițiativa Editurii Muzeului Literaturii Române de a publica, sub semnătura lui Dan Gulea, o antologie dedicată scriitorilor români căzuți pe front în timpul Primului Război Mondial. Profesorul doctor Dan Gulea, autorul lucrării, este membru al Uniunii Scriitorilor, unul dintre tinerii și reputații specialiști în domeniul avangardă și modernism. Dintre lucrările sale amintim: Domni, tovarăși, camarazi (2007), Pluviografii. O istorie a culturii române de la Ploiești (2012), Marginaliile Avangardei (2016), Orașul dispărut. Ploiești (2016).
Cartea pe care o prezentăm astăzi este intitulată „Citind Marele Război. Antologia scriitorilor căzuți” și a fost tipărită la sfârșitul anului 2017, iar lansarea ei este programată pentru ziua de 22 februarie 2018, ora 18:00, la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din București, str. Nicolae Crețulescu nr. 8.
„Citind Marele Război” ne aduce în față „generația pierdută” a literaturii române din vremea Primului Război Mondial, întrucât nu mai puțin de 37 de autori identificați de Dan Gulea sunt prezentați în cele 517 pagini ale acestei antologii. Alexie Mateevici, Mihail Săulescu, Emil Rebreanu, Constantin Stoika, Andrei Naum, Ion Chiru-Nanov, Alexandru Zagoritz, Ion Grămadă, Ion Trivale sunt doar câteva dintre figurile scriitorilor căzuți în tragica epocă a anilor 1916-1918, cei mai mulți dintre ei neapucând să se afirme în viața literară a acelor timpuri. Fiecărui autor îi este dedicat un medalion ce cuprinde reperele biografiei, dar și împrejurările în care se stinge din viață, urmat de câteva texte din opera publicată în timpul vieții. Efortul antologatorului este astfel și mai meritoriu întrucât dificultății întreprinderii de a căuta puținele repere biografice ale scriitorilor antologați i s-a adăugat și sarcina de a selecta textele reprezentative din opera acestora.
Cartea are în deschidere un excelent studiu introductiv care ne duce în atmosfera vremii, clasificând autorii și opera lor în siajul celor două curente dominante ale epocii: naționalismul și socialismul. „Antologia de față”, afirmă autorul, „este o privire adresată celor căzuți în Marele Război, o privire din secolul XXI, ce are la bază criteriul valoric al textelor lor, ilustrând deopotrivă și varietatea preocupărilor literare; dincolo de pasiunea pentru istorie, identificabilă în opera lor, ei au scris teatru, proză scurtă, poezie (ocazională, simbolistă, sămănătoristă), cărți de călătorii, articole de opinie, critică și istorie literară.[...] au ținut jurnal de front”. Acest fapt se datorează condiției de autor, pentru că a fi scriitor la 1916 nu presupune a ficționaliza, ci o implicare totală în problemele cetății, o exprimare publică a opiniilor, o participare la dezbaterile contemporaneității.
Meritul demersului lui Dan Gulea este, fără îndoială, unul aparte. El scoate la iveală acum, în anul Centenarului, scriitorii cărora firul vieții le-a fost curmat de războiul crud și le face o cuvenită reverență față de jertfa lor, dar și o reparație morală. Antologatorul le redă cuvântul care le-a fost stins de gloanțe și-i girează în contemporaneitatea noastră dezvăluind talente care ar fi putut, oricând, să lase o amprentă și mai consistentă în istoria literaturii noastre. Așadar, dragi cititori, vă îndemnăm la o lectură plăcută, la plăcerea de a redescoperi o generație pierdută, dar și la un moment de profundă reflecție asupra României în vremea Marelui Război.