Un dar al tămăduirilor şi al iertării de păcate

Sfântul Maslu sau Eleoungerea este Taina în care, prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea cu untdelemn sfinţit, se împărtăşeşte creştinilor bolnavi harul vindecării de bolile sufleteşti şi trupeşti, precum şi iertarea de păcate.

Cu toate că în Sfânta Scriptură nu se arată când a fost instituită această Taină, există numeroase dovezi despre practicarea ei în liturgicul Bisericii, încă din primele veacuri, de către Sfinţii Apostoli şi de ucenicii lor. Astfel, Sfântul Evanghelist Marcu spune: "Şi ieşind ei (Apostolii), au propovăduit tuturor să se pocăiască. Şi scoteau afară demoni mulţi şi ungeau cu untdelemn mulţi bolnavi şi-i făceau sănătoşi" (Marcu 6, 12-13). La această Taină se referă şi alte texte (Mc. 16, 18; Lc. 9, 6; FA 5 15-16; 19, 12 ş.a.) din care rezultă că ungerea cu untdelemn sfinţit era o lucrare externă, văzută, prin care se împărtăşea bolnavilor harul vindecător al Duhului Sfânt, ea având caracterul unei Taine pe care Apostolii o practicau, după porunca Mântuitorului. Faptul că Apostolii practicau de timpuriu această Taină, în vremea în care Mântuitorul propovăduia Evanghelia Sa, dovedeşte, pe de o parte, probabil că ea a fost instituită drept cea dintâi dintre toate Tainele, iar pe de alta, că ea a fost un mijloc prin care Mântuitorul Şi-a asociat o bună vreme pe Apostoli la o acţiune de ajutorare şi slujire a celor suferinzi şi bolnavi, ceea ce, se pare, o confirmă şi textul: "Şi a străbătut Iisus toată Galileea... propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi neputinţa ce era în popor" (Matei 4, 23). Taina Sfântului Maslu în Vechiul şi Noul Testament Fără a avea caracter de Taină, ungerea cu untdelemn se practica şi în Vechiul Testament, ca mijloc sfinţitor, în următoarele momente: la aducerea jertfelor, la sfinţirea obiectelor de cult sau la sfinţirea persoanelor cu chemări speciale (regi, prooroci, preoţi). De aici înţelegem de ce această ungere a primit în Noul Testament caracter de Taină, tămăduind bolile şi aducând iertare de păcate, prin harul cel nevăzut al Duhului Sfânt. Practicarea obişnuită a acestei Taine este arătată la Sfântul Apostol Iacov, ruda Domnului, în capitolul al V-lea al epistolei sale, la versetele 14-15: "De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru dânsul, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi-l va ridica pe el Domnul, şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui". Din cuvintele Sfântului Iacov aflăm că scopul acestei Sfinte Taine este vindecarea creştinilor suferinzi de orice fel de boală. De aici înţelegem că slujba Sfântului Maslu nu poate fi limitată doar la bolnavii care se află în pragul morţii, ca o "extrema unctio". Fundamentul biblic, regăsit în epistola Sfântului Iacob, justifică practica Bisericii noastre Ortodoxe de a săvârşi Sfântul Maslu ori de câte ori este nevoie, pentru toţi credincioşii care sunt în suferinţă, ispită şi grea încercare. "Cele ce nu sunt cu putinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu" Despre importanţa acestei Sfinte Taine ne vorbesc Sfinţii Părinţi şi scriitori bisericeşti. Iată ce spune în acest sens Sfântul Ioan Gură de Aur: "După cum un doctor înfricoşează pe bolnav şi-i spune: Cutare bolnav a murit pentru că a băut apă rece, tot aşa şi Doctorul nostru îţi dă a pildă un bogat care e bolnav, dar care doreşte să trăiască şi să fie sănătos; nu poate dobândi însă nici una, nici alta din pricină că este stăpânit de lăcomie şi pleacă pe lumea cealaltă cu mâna goală. După aceasta îţi dă iarăşi o altă pildă, pe un bogat care se pârjolea de sete şi nu putea avea nici o picătură de apă. Apoi Hristos, pentru a-ţi arăta că poruncile Lui sunt uşoare, îţi spune: "Uitaţi-vă la păsările cerului". Dar, îngăduitor fiind, Învăţătorul nostru nici pe bogaţi nu-i lasă să se deznădăjduiască. Le spune: "Cele ce nu sunt cu putinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu". Chiar dacă eşti bogat, Doctorul poate să te vindece. Nu nimiceşte bogăţia, ci înrobirea ta de avuţii, patima zgârceniei" (Sf. Ioan Hrisostom, Omilii la Matei, Omilia a LXXXII-a, în PSB 23, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1994, p. 846). Ungerea "în numele Domnului" Pentru cel ce crede, darurile revărsate din Taina Sfântului Maslu nu întârzie nici o clipă să apară. Cel ce se roagă cu adevărat către Marele Doctor primeşte îndată vindecarea de bolile sufleteşti şi trupeşti. Au existat multe voci care, învrăjbite de "cel viclean", au pus la îndoială valoarea taumaturgică a acestei Sfinte Taine. Relevanţa exemplelor şi realitatea vindecărilor concretizate în viaţa credincioşilor sunt exemple grăitoare ale puterii harului dumnezeiesc dobândit în rugăciunea pentru celălalt. Nu poate exista nici pe departe o comparaţie cu tămăduirea medicală, întrucât efectul acestei eleoungeri aduce mai cu seamă iertarea de păcate, pecetluirea făcându-se "în numele Domnului".