Un palat prea îndepărtat

În inima Bucureștiului, la trei sute de metri de Kilometrul Zero al Capitalei, într-o zonă comercială extrem de frecventată, se află un sit arheologic unic, cel al Palatului Voievodal Curtea Veche, prima clădire oficială din istoria ora­șului, din păcate într-o stare avansată de degradare. Am încercat să aflăm de ce și care sunt perspectivele.

Muzeul Palatul Voievodal Curtea Veche, amenajat între 1969 și 1974, păstrează cele mai vechi mărturii istorice din București, datând din secolul al XIII-lea. Curtea Domnească a fost reședință a principilor Țării Româ­nești începând din secolul al XIV-lea. Perioada ei de glorie a fost în timpul domniei Sfântului Constantin Brâncoveanu (1688-1714), când suprafața palatului și a grădinilor însuma 25.000 de metri pătrați. Situl arheologic păstrează și fragmente de ziduri din timpul domniei lui Vlad Țepeș (1456-1462), alături de fun­dațiile primei reședințe din secolul al XIV-lea.

Pentru început, am stat de vorbă cu Mircea Căpățână, șeful proiectului de restaurare realizat de SC Polarh Design SRL. În 1990, Curtea Veche era un obiectiv care încă se vizita. Primul semnal de alarmă a fost tras în 2018 de către Muzeul Municipiului București (MMB), printr-o notă de constatare în care atrăgea atenția că ansamblul e într-o stare de conservare foarte proastă, cu riscuri pentru vizitatori. Drept care situl a fost închis publicului în 2020 şi Polarh a elaborat proiectul de restaurare. „Planul Integrat de Dezvoltare Urbană din 2010 s-a bazat pe un concurs de soluții, a fost o asociere din 10-12 firme mari de arhitectură, s-a făcut strategia de dezvoltare pe zona centrală a Bucu­reștiului, a fost aprobată în Consiliu, după care, pentru implementarea ei, au fost identificate o serie de proiecte, câteva zeci. Unul dintre ele, în Curtea Veche, a fost în sarcina noastră, dar pe lângă noi mai erau alții care făceau alte proiecte. Bun, s-a oprit vizitarea muzeului, că într-adevăr erau probleme mari, cădeau bucăți de ziduri, cădeau cărămizi, era pericol mare acolo să se întâmple orice nenorocire. Deci s-a închis muzeul și noi ne-am finalizat proiectul, care a fost pus în lucru de către Compania Municipală Consolidări SA. Au început cu cercetarea arheologică, au venit arheologii acolo, s-a făcut descărcarea arheologică, tot ceea ce se întâmplă la început. Din acel moment, noi am făcut strict asistență tehnică, adică veneam o dată pe săptămână la ședință pe șantier și vedeam cum evoluează lucrurile. Au lucrat la un dren, au sprijinit niște pereți care erau într-o stare avansată de degradare și riscau să se prăbușească, s-au desfăcut niște plăci de beton armat turnate cu ani în urmă și care puneau presiune pe ziduri, apăruseră deja fisuri destul de mari din cauza asta. S-a lucrat așa câteva luni, după care nu mai avansau lucrurile și nu înțe­legeam de ce. Aveau de făcut niște structuri din lemn ca să reazeme niște ziduri și să facă niște acope­rișuri de protecție, ca să protejeze situl de ploaie, și vedeam că lucrau cu ce aveau în șantier, adică nu prea mai aveau materiale. Probabil din motive financiare. După care au fost sistate lucrările și cam așa e de atunci încoace!”

O structură provizorie pentru un an care a împlinit cinci

L-am întrebat pe Mircea Căpă­țână dacă lor, ca proiectanți, li s-a comunicat oficial ceva sau doar au constatat că nu se mai lucrează. „Oficial, nu am nimic de la primărie. Am făcut noi câteva hârtii către primărie, prin care am atras atenția că lucrările sunt abandonate fără măsuri de conservare. Le-am trimis o adresă, le-am făcut și o estimare și un proiect despre ce au de făcut, că practic erau și lucruri de remediat la ce fusese executat deja, dar erau și lucruri care trebuiau realizate pentru conservare. Structura de protecție, care e făcută în 2019-2020, nu a fost gândită să reziste cinci ani, ci ca să o ții un an, maximum doi, până când faci lucrările de consolidare și poți să o dai jos. Dar, oprindu-se lucrările, a rămas acolo. Între timp, folia cu care fusese închis palatul, vă dați seama că a fost distrusă, prelata de deasupra a luat-o vântul, nemaifiind nimeni acolo în șantier care s-o mai cârpească, şi a început să plouă înăuntru. Exact pe zona cea mai veche erau niște infiltrații extraordinare. Inclusiv echipa de arheologi de la MMB care a coordonat lucrările acolo a făcut o serie de constatări privind starea de conservare. Țineți cont că sunt acolo un bordei de secol X și o travee originală din palatul de secol XVI, unde plouă cât cuprinde. Cei de la muzeu au făcut câteva note de constatare și ei, am câteva din ele, în care atrăgeau atenția și trăgeau semnalul de alarmă: să se pună măcar o prelată deasupra ca să nu mai plouă. Din câte știu, direcția de investiții din primărie a tot încercat să reaprobe indicatorii proiectului ca să dea drumul la lucrare, dar înțeleg că s-a blocat undeva. Mie mi-au cerut de câteva ori să refac documentația economică, să poată să reia lucrările. Vă dați seama, de fiecare dată când e refăcută, trebuie un deviz de rest de executat, pentru ca atunci când vine un constructor să știe ce mai are de făcut din momentul în care intră în șantier. L-am făcut, l-am actualizat, cred că de vreo trei sau patru ori până acum.”

Dincolo de formalități și resurse financiare, o problemă majoră este că executantul, Compania Municipală Consolidări SA, este în procedură de insolvență! Deci nu mai e cu cine și se pare că nu mai e nici cu ce. În schimb, e foarte mult de ce! „S-a pus și ceva suflet în săpăturile alea de acolo și au apărut lucruri foarte interesante, care trebuiau puse în valoare, un bordei de secol X în București, vă dați seama? Când prima atestare documentară e din secolul XV! Cum o fi acum bordeiul, că era făcut din lemn, trebuia conservat atunci, și între timp a dispărut acoperișul șantierului și acolo plouă...”

Între dificil și imposibil

Am profitat de ocazia de a sta de vorbă cu reprezentantul unei firme specializate în restaurări ca să încerc să mă lămuresc cum se explică toate „cadavrele” de clădiri, cum sunt hotelul Dunărea de la Gara de Nord, sau clădirea fostului service auto Ciclop, care sunt de 30-40 de ani abandonate. „Marea majoritate au foarte mulți proprietari, care nu sunt toți identificați. Singura speranță este când a venit unul și a cumpărat-o de la toți și a devenit singurul proprietar. Altfel nu ai cum să faci treaba asta”.

Pe de altă parte, există clădiri abandonate care au fost construite în timpul comunismului, deci nu ar trebui să pună probleme juridice, cum e fostul viitor Muzeu al Recu­noștinței Naționale de la Eroilor. „Acolo am înțeles că a fost un contract de concesiune cu un dezvoltator și nu știu din ce motiv nu s-a pus în practică, probabil că nu i-au aprobat PUZ-ul sau nu i-au aprobat indicatorii sau ce voia să facă acolo și el a tras concluzia că nu mai e fezabilă investiția. Dar betonul îmbătrânește, nu rezistă la infinit, vă dați seama”.

Am adus în discuție și Cathedral Plaza, care are decizie de demolare definitivă și irevocabilă, dar... „Tehnic, este greu de demolat așa ceva. S-ar putea să fie imposibil. Ar trebui tăiată bucată cu bucată...”

O veste bună: s-a demarat procedura de achiziție

Am cerut, firește, atât punctul de vedere, cât și informațiile necesare din partea Primăriei Generale, de care aparține MMB, de care ține situl Curții Vechi. Iată întrebările trimise pe mail și răspunsurile primite în același fel:

„De ce s-au oprit lucrările de renovare?

Lucrările aferente obiectivului de investiții «Restaurare și punere în valoare a Palatului Voievodal - Curtea Veche din str. Franceză nr. 21-23, sector 3» au fost oprite ca urmare a faptului că executantul lucrărilor, Compania Municipală Consolidări SA, a intrat în procedură de insolv­ență, contractul de lucrări încheiat între Municipiul București și Compania Municipală Consolidări SA fiind denunțat.

De ce nu s-a asigurat și nu se asigură măcar conservarea sitului? Se mai ocupă cineva din Primăria Capitalei de acest tezaur arheologic şi, dacă da, în ce fel? Există vreo perspectivă de reluare a lucrărilor sau măcar de conservare a sitului?

În vederea implementării unor măsuri urgente de conservare și de punere în siguranță a ansamblului istoric, Direcția Generală Investiții a demarat procedura de achiziție pentru servicii de proiectare privind măsuri de conservare și punere în siguranță a obiectivului. Serviciile ce urmează a fi contractate vizează activitățile de proiectare tehnică și documentare necesare pregătirii lucrărilor de execuție.

Există o pază a obiectivului sau poate intra oricine?

Ca urmare a adoptării Hotărârii Consiliului General al Municipiului București nr. 217/25.06.2025, paza Palatului Voievodal - Curtea Veche este asigurată de către Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București.

Ați încercat să obțineți finanțare din fonduri europene pentru restaurarea sitului?

Nu s-au depus cereri de finanțare pentru obținerea de fonduri europene, în schimb, s-a solicitat Companiei Naționale de Investiții SA includerea obiectivului de investiții «Restaurare și punere în valoare a Palatului Voievodal - Curtea Veche din str. Franceză nr. 21-23, sector 3» în Programul Național de Cons­trucții de Interes Public sau Social, subprogramul «Alte obiective de interes public sau social în domeniul construcțiilor», în vederea asigurării finanțării și realizării obiectivului. Prin Ordinul Ministrului Dezvoltării Lucrărilor Publice și Administrației nr. 809/ 06.06.2025, obiectivul a fost inclus în acest program”.

Nemișcare, o intrare secretă și poze prin gard

În fine, la fața locului. Șantierul e complet închis, nu are nici o poartă, iar gardurile au fost acoperite mai demult cu plasă, să nu se vadă înăuntru. Dar până și această plasă s-a rupt în multe locuri, lăsând privirilor imagini dezolante.

În afară de soarele sclipitor, îmi zâmbește și șansa: dau peste un agent al Poliției Locale care se dovedește a fi și amabil și bine informat. El îmi spune că nu există o pază propriu-zisă a obiectivului, ci doar o monitorizare, în sensul că noaptea câte-un polițist intră în incintă printr-un îngust pasaj secret pe care, din păcate, îl știu și oamenii străzii din zonă. Dar până acum n-au fost probleme deosebite. E vreo mișcare pe șantier? Nu, de când s-au oprit lucrările, nu vine nimeni. Polițistul știe că s-au oprit din cauza desființării Companiei Municipale Consolidări și îmi spune mai mult: „Toate clădirile pe care le vedeți în zonă, acoperite cu plase, sunt în aceeași situație, din același motiv”.

Face câțiva pași cu mine și comentează cu amărăciune: „Pentru că noi nu știm să vindem ce avem. Alții, și-o piatră dacă au, știu să o pună în valoare, dar noi... Să vedeți afișul cu proiectul, cum urma să arate la sfârșit - superb! Acum, uite, lumea face poze prin gard... Degeaba...”

Și așa, deși aflat în inima Bucureș­tiului, edificiul unic și atât de valoros de pe strada Franceză pare să fie un palat prea îndepărtat...