Un pedagog înţelept modelează chipuri de care se bucură şi Dumnezeu, şi oamenii
A educa înseamnă a cultiva curăţenia sufletească şi buna-cuviinţă a copiilor şi tinerilor, a-l creşte pe copil moral şi în evlavie, a avea grijă de sufletul lui, a-i modela inteligenţa, a forma un atlet pentru Hristos, adică a te îngriji de mântuirea lui. Educaţia este asemenea unei arte, căci dacă toate artele aduc un folos pentru lumea de aici, arta educaţiei se înfăptuieşte pentru a câştiga lumea veşniciei (Sfântul Ioan Gură de Aur). Arta de a fi pedagog e cea mai nobilă artă; dacă pictorul sau sculptorul plămădesc un tablou memorabil sau o figură artistică emoţionantă, însă fără viaţă, iată că un pedagog înţelept modelează un chip viu de care Se bucură şi Dumnezeu, şi oamenii. Câte din aceste "definiţii" se potrivesc, de pildă, sistemului nostru actual de învăţământ? Din nefericire, foarte puţine, pentru că înseşi ele par exagerat de idealiste pentru pragmatismul vremurilor noastre. Trăim astăzi într-o lume secularizată, în care normele morale şi valorile spirituale se pierd, în detrimentul proliferării unui materialism feroce. Globalizarea lumii de azi, sincretismul religios, explozia dezvoltării tehnologice, afişarea ostentativă a unei societăţi de consum sunt factori de risc pentru bunul mers şi dezvoltarea armonioasă a procesului educativ în sânul familiei. Nu doar părinţii, ci şi copiii (tinerii) sunt afectaţi psihic şi moral de aceste tulburări ale lumii în care trăim. Consumul de droguri, practicarea prostituţiei, traficul de fiinţe umane, folosirea excesivă a calculatorului şi a televizorului, citirea unor ziare şi reviste dubioase, influenţa negativă a modei ş.a. constituie acum, din păcate, modalităţi de petrecere a timpului liber. Există mai multe circumstanţe de formare şi de informare a tinerilor: familia, şcoala, Biserica, instituţiile culturale, mass-media. Iată de ce, aceste realităţi trebuie tratate cu maximă seriozitate de către pedagog: părinţi, învăţători/ profesori, preoţi duhovnici sau de alţi formatori şi modelatori ai conştiinţei umane. Învăţătorul/ profesorul trebuie să cunoască foarte bine această dinamică a factorilor de risc ce împiedică buna creştere a tânărului, să ofere sprijin şi ajutor în procesul de formare educaţională şi să găsească în spaţiul comunităţii noi modalităţi de petrecere a timpului liber pentru tineri. Valoarea acestor activităţi este mare din punct de vedere educativ, în măsura în care asigură condiţiile de aplicare în practică a cunoştinţelor, de cunoaştere a elevilor între ei, de dezvoltare a sentimentelor de preţuire a frumuseţilor naturale, a realizărilor artistice, de identificare şi dezvoltare a predispoziţiilor artistice şi sportive. Se impune deci, cu necesitate, ideea unui parteneriat de colaborare între posibilii factori educaţionali. În acest sens, se poate crea o punte de legătură între Şcoală şi Biserică - procesul de învăţământ are ca posibilă finalitate şi educaţia religioasă. Când copilul îşi formează prima impresie despre lume, este bine ca cel mai important loc să-L ocupe Dumnezeu. Atunci când cineva a primit o educaţie creştină, foarte greu îi va fi mai târziu să rupă legătura cu Dumnezeu. Cu cât sunt mai obişnuiţi copiii cu atmosfera din biserică, cu atât va fi mai puternică legătura lor cu Dumnezeu, când patimile vor încerca să-i biruie. Mare este bucuria unui părinte credincios care îşi vede copiii crescând sub adăpostul Bisericii. Nu trebuie să ne fie teamă căci copiii noştri ar putea fi etichetaţi drept "bisericoşi". Pentru copil, slujba de duminică sau orice sărbătoare poate fi momentul cel mai frumos al săptămânii, dacă familia a ştiut să-l apropie de Dumnezeu slujbele pot fi pentru el o adevărată sărbătoare.