Un volum de amintiri al unui profesor aromân

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 14 Aprilie 2013

Acum aproape trei ani, într-un volum editat la Patriarhia Română, publicam o sinteză pe tema istoriei religioase a aromânilor. Printre altele, arătam necesitatea cunoaşterii şi mediatizării trecutului acestei spiţe a poporului român de la sud de Dunăre. Demersul nostru avea la bază izvoare istorice, multe edite, dar neutilizate în cercetarea de profil. Alte izvoare pe această temă, pe care încercăm să le evidenţiem, sunt cele din proiectul „Fototeca Ortodoxiei Româneşti“ de pe platforma web a cotidianului „Ziarul Lumina“. Iată că în articolul de faţă aducem în atenţie un alt izvor istoric despre trecutul fraţilor români sud-dunăreni. Este vorba de apariţia ineditului volum de amintiri semnat de Iotta Naum Iotta, cu titlul „Din viaţa zbuciumată a aromânilor“, la Editura Predania, sub egida proiectului „Avdhela-Biblioteca Culturii Aromâne“. Autorul acestor amintiri era originar din satul Selia Mare, din Macedonia grecească, născut la 1874, într-o familie de păstori aromâni care practicau transhumanţa între Selia Mare şi Veria. Între 1890 şi 1897, a fost elev al Şcolii primare din Veria şi al celei gimnaziale şi liceale de la Bitolia. Pentru că era absolvent al şcolilor româneşti, atunci s-a înscris la Facultatea de Litere şi Geografie a Universităţii Bucureşti, pe care o finalizează în 1902. Chiar dacă s-a căsătorit cu Irina Stoenescu, din Râmnicu Vâlcea, Naum Iotta a înţeles că trebuie să se întoarcă în ţinutul natal, din anul următor, timp de 15 ani, predând ca profesor de geografie, istorie şi limba română la Şcoala Comercială românească din Salonic. În perioada Primului Război Mondial vine în ţară, unde împreună cu familia cunoaşte greutăţile retragerii în Moldova şi este instructor al unei cohorte de cercetaşi. Se întoarce la Râmnicu Vâlcea, ocupat de trupele germane, şi suplineşte o catedră la Şcoala Normală din localitate. După încheierea războiului ajunge profesor la Liceul din Silistra, fiind aşadar tot în mijlocul românilor sud-dunăreni. După 1921, se întoarce la Râmnicu Vâlcea, unde va profesa la liceul din localitate. În acest oraş, de la poalele Carpaţilor, a încetat din viaţă în 1966.

Lucrarea scrisă de Naum Iotta, în perioada 1961-1962, conţine două părţi: Amintiri şi o povestire istorică Din viaţa zbuciumată a aromânilor în timpul satrapului Ali Paşa Tepelen. Volumul este singura lucrare literară scrisă în dialectul daco-român, Naum Iotta fiind autor în aromână de versuri şi de dramaturgie, multe dintre acestea publicate în „Revista Pindul“ (1898-1899) şi „Revista Lumina“ (1903-1908).
 
În volumul lui Naum Iotta transpare atmosfera copilăriei din acea aşezare de aromâni din Turcia europeană, mai apoi din Grecia, cu tradiţiile şi obiceiurile din fiecare anotimp şi sărbătoare religioasă. Mai apoi, autorul descrie contextul atât politic, marcat de frământările naţionaliste din Balcanii sfârşitului de secol al XIX-lea, cât şi educaţional în care s-a format ca intelectual, în şcoala românească de la Bitolia şi în fermentul cultural în care aromânii răspândiţi în teritoriile balcanice îşi manifestau identitatea etnică. Deşi uneori pare puţin expeditiv în relatare, de multe ori Naum Iotta reuşeşte să creioneze atmosfera politică şi socială a Balcanilor din perioada premergătoare Primului Război Mondial. Uneori intră în amănunte, aparent banale, dar care privite în context redau cu fidelitate imagini ale învăţământului aromânesc din Balcani susţinut financiar de statul român. Prin urmare, cartea lui Naum Iotta este o frescă a intelectualităţii aromâne de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea, cu neajunsurile şi realizările sale. Este o lectură indispensabilă pentru înţelegerea a ceea ce i-a marcat pe fraţii noştri sud-dunăreni în această perioadă zbuciumată a istoriei românilor. 
 

Historica