Vestitorii voii lui Dumnezeu

Un articol de: Marius Nedelcu - 07 Noiembrie 2014

Biserica Ortodoxă prăznuieşte astăzi Soborul cetelor Sfinţilor Îngeri, în fruntea cărora se află Arhanghelii Mihail şi Gavriil, apărători ai credinţei şi vestitori ai voii lui Dumnezeu. În paginile Sfintei Scripturi sunt consemnate numeroase evenimente la care Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil au participat în mod direct şi, pe baza lor, Biserica i-a cinstit în mod special, mărturisind credinţa în Sfinţii Îngeri şi în ajutorul lor.

În Canonul de rugăciune către toate puterile cereşti şi toţi sfinţii, noi Îi cerem lui Dumnezeu: „Înconjoară-ne cu Sfinţii Tăi Îngeri ca, prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoaşterea slavei Tale neapropiate“. Dintre toţi îngerii lui Dumnezeu, în istorie, un rol deosebit îl au Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, care sunt cunoscuţi cu numele aproape de toate popoarele pământului. Aceşti doi slujitori vrednici ai lui Dumnezeu au participat la toate momentele importante ale istoriei mântuirii, arătând că legătura şi comuniunea cu Dumnezeu se fac şi prin intermediul Sfinţilor Îngeri. Cei care nu cinstesc pe Sfinţii Îngeri nu cinstesc nici puterea lui Dumnezeu care se manifestă prin ei. În pictura bisericească din secolele trecute s-a trecut, datorită influenţelor occidentale, la imaginea îngerilor pictaţi în formă de copil, bucălat, pe nori albi. Cine zugrăveşte chipul Sfinţilor Îngeri trebuie să o facă cu frică şi cu cutremur mare, gândindu-se la lucrările lor din istorie, dar şi la faptul că ei sunt apărătorii noştri împotriva diavolilor. Îngerii sunt persoane fără trupuri, duhovniceşti, şi sunt reprezentaţi în pictura bizantină în mod simbolic după lucrarea pe care o are fiecare de îndeplinit. Îngerii au aripi pentru că străbat spaţiul ca gândul şi sunt pictaţi ca oşteni pentru că se războiesc cu duhurile necurate în văzduh, după cum mărturisesc mulţi părinţi ai Bisericii.

Sfântul Arhanghel Mihail este îngerul dreptăţii şi împlinitorul legii lui Dumnezeu. În ebraică, Mihail înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?“, arătând că diavolul şi slujitorii lui au căzut din ceruri pentru că au vrut să fie ca Dumnezeu. Numele lui este un avertisment pentru cei care doresc să uzurpe locul lui Dumnezeu. Sfântul Arhanghel Mihail este zugrăvit în chip de oştean, a-vând în mână o sabie vâlvăietoare de foc, semnul puterii dumnezeieşti, dar şi al dreptăţii pe care o înfăptuieşte neobosit. Arhanghelul Mihail este şi simbolul judecăţii lui Dum-nezeu care pedepseşte păcatul şi nelegiuirea. Potrivit Apocalipsei, el va aduce biruinţa finală asupra diavolului şi a slujitorilor lui. Despre Mihail se spune că a ars cele două cetăţi desfrânate, Sodoma şi Gomora, şi a salvat pe dreptul Lot şi familia lui de la pieire.

Mihail a mers înaintea poporului evreu când a ieşit din ţara Egiptului şi a contribuit la cucerirea popoarelor cananite care erau în pământul făgăduit de Dumnezeu lui Moise. Sfântul Mihail a fost protectorul poporului evreu. Prin excelenţă „un războinic“ al lui Dumnezeu, Mihail l-a ajutat pe judecătorul Ghedeon să învingă în luptă. El a ajutat dintotdeauna pe cei nedreptăţiţi. Pe cei trei tineri evrei aruncaţi de babilonieni în cuptorul cu foc i-a salvat, iar pe Sfântul Apostol Petru l-a scos din închisoare. În Vechiul Testament, Arhanghelul Mihail este pomenit în mod direct de trei ori de către profetul Daniel în cartea sa, la capitolele 10 şi 12: „Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, şi am ieşit biruitor“, „nimeni nu mă ajută împotriva acestora, în afară de Voievodul vostru Mihail“, „în vremea aceea se va scula Marele Voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău“. În Epistola lui Iuda se redă un episod enigmatic: cearta Ar-hanghelului Mihail cu diavolul pentru trupul lui Moise. „Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: «Să te certe pe tine Dumnezeu»!“ Tradiţia învaţă că Mihail s-a înfăţişat Sfântului Constantin cel Mare şi i-a arătat pe cer semnul Fiului Omului spunându-i: „Sub acest semn vei învinge!“. Constantin l-a înfrânt în luptă pe Maxenţiu şi a dobândit tronul Imperiului Roman şi această victorie a fost atribuită tot firii luptătoare a Sfântului Mihail.

Sfântul Gavriil este arhanghelul bucuriei, al blândeţii şi milei dumnezeieşti, al bunelor vestiri, profeţind în Vechiul Testament naşterea prorocilor şi a drepţilor lui Dumnezeu. Gavriil a făcut cunoscută lumii cea mai mare veste: întruparea şi naşterea Fiului lui Dumnezeu din Sfânta Fecioară Maria. Episodul întâlnirii Arhanghelului Gavriil cu Fecioara Maria este cel mai frumos şi mai tainic moment al istoriei, momentul când firea omenească a spus „da“ lui Dumnezeu. Arhanghelul Gavriil a vestit şi naşterea celui despre care Mântuitorul a spus că este cel mai mare om născut din femeie, Sfântul Ioan Botezătorul. Gavriil spune despre sine dreptului Zaharia că pururea stă înaintea lui Dumnezeu, arătând că se bucură de o mare cinste în rândul cetelor îngereşti, dar că este şi cel dintâi care cunoaşte voia şi planul lui Dumnezeu.

„Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.“ (Luca 1, 26-38)