Viaţa parohiilor: Şcoala parohială pentru copiii români din Zürich
Din septembrie 2007, la parohia ortodoxă română „Sfântul Nicolae“ din Zürich funcţionează o şcoală parohială. Aceasta s-a înfiinţat prin deosebita grijă a preotului paroh Romică-Nicolae Enoiu şi a enoriaşilor, preocupaţi atât de păstrarea şi transmiterea culturii româneşti, cât şi de trăirea în credinţa creştină ortodoxă a tinerei generaţii, informează site-ul parohiei româneşti din Zurich.
Programul şcolii este orientat să ajute copiii să stăpânească elementele limbii române şi să preţuiască valoarea acesteia în contextul bilingv sau multilingual al migraţiei europene, să socializeze cu copii de vârste apropiate, prin jocuri, conversaţii, cântec şi dans, activităţi artistice cu prilejul sărbătorilor religioase, desen, meşterit, să pătrundă de mici tainele istoriei şi geografiei, ale culturii şi credinţei tărâmului de unde le vin moşii şi strămoşii, să primească cuvântul Sfintei Evanghelii şi al Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe Române. Cum s-a înfiinţat parohia Elveţia, ca, de altfel, multe alte ţări ale Europei Occidentale, a fost şi este o a doua patrie pentru mulţi români ajunşi pe aceste meleaguri, din diferite raţiuni, pentru o scurtă sau mai lungă perioadă. Ataşamentul acestor confraţi la valorile spirituale şi culturale româneşti s-a manifestat şi în această situaţie, ceea ce a determinat înfiinţarea parohiei ortodoxe române din Zürich cu hramul „Sfântul Nicolae“ în anul 2002. De la început s-a dezvoltat cadrul unei vieţi liturgice intense, punându-se şi bazele unei activităţi catehetice regulate. Potrivit site-ului parohiei, românii din Zürich şi împrejurimi, prin iniţiativa unui grup restrâns, s-au adresat Înaltpreasfinţitului Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale, rugându-l să aprobe şi să binecuvânteze înfiinţarea unei parohii şi în acest oraş elveţian. Această acţiune a fost dintru început călăuzită şi sprijinită de preotul paroh Enoiu, care studia la Fribourg, iar răspunsul prompt şi favorabil al IPS Mitropolit Iosif i-a determinat pe iniţiatori să contacteze într-un scurt timp cât mai mulţi români din această zonă şi să organizeze săvârşirea primei slujbe.