Viaţa şi Acatistul Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei

La Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrarea Viaţa şi Acatistul Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei, în noua colecţie de "Acatiste şi Vieţi de Sfinţi". Lucrarea poate fi achiziţionată de la Librăria Cărţilor Bisericeşti (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11 Iunie), Librăria "Ortodoxia" (Calea Victoriei nr. 45, lângă Biserica Kreţulescu), prin comandă pe internet la adresa magazin@editurapatriarhiei.ro, precum şi de la pangarele bisericilor şi mănăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Sfântul Ierarh Andrei s-a născut din părinţi temători de Dumnezeu, ai căror strămoşi erau "vlahi" sau "aromâni", a fost dat să înveţe la cele mai bune şcoli ale timpului, absolvind cursurile de drept şi filozofie ale Universităţii din Pesta (azi Budapesta). La terminarea studiilor, tânărului Anastasie i se deschidea în faţă o frumoasă carieră de avocat, judecător sau profesor, dar la îndemnul evlavioasei sale mame a plecat la Vârşeţ (în Banatul sârbesc de azi) şi s-a înscris la Seminarul Teologic Româno-Sârb de acolo. La absolvire intră ca frate în Mănăstirea sârbească Hopovo, unde, la nici 25 de ani, a cerut să fie tuns în monahism. Era un bun cunoscător al limbilor română (inclusiv dialectul aromân), maghiară, germană, sârbă, greacă, latină şi slavonă, cu studii de drept, filozofie şi teologie. A fost apreciat foarte mult de ierarhii ortodocşi sârbi, care l-au rugat să părăsească liniştea mănăstirii şi să activeze în cadrul Mitropoliei de la Carloviţ. În decembrie 1847, "soborul" protopopilor ardeleni l-a propus ca episcop, fiind confirmat de Curtea Imperială din Viena şi hirotonit arhiereu de către Mitropolitul din Carloviţ în Duminica Tomii a anului 1848. Chiar în ziua hirotonirii a plecat spre Sibiu, unde poporul român ortodox îl aştepta ca pe un izbăvitor. S-a implicat direct şi cu multă dăruire în toate acţiunile de reabilitare a identităţii culturale şi spirituale a naţiunii românilor ardeleni, pe primul loc fiind recunoaşterea lor ca "naţiune" egală în drepturi cu maghiarii, saşii şi secuii şi desfiinţarea iobăgiei. În decembrie 1864, datorită eforturile sale s-a aprobat restaurarea vechii Mitropolii a Ardealului (desfiinţată în 1701 de autorităţile de stat de atunci), iar Andrei Şaguna a devenit Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al românilor din Ardeal, Banat şi "părţile de vest" (Crişana). A sprijinit enorm învăţământul şi cultura românească din Ardeal. A trecut la cele veşnice la 16/28 iunie 1873, fiind îngropat lângă biserica mare din Răşinari, aşa cum a rânduit el însuşi prin testament, fiind prohodit de un singur preot, "fără predică şi fără pompă". Cu toată smerenia lui, cu adevărat călugărească, poporul drept-credincios l-a cinstit cum se cuvine şi după moarte, socotindu-l între cei mai de seamă ierarhi pe care i-a avut Ardealul. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinţilor în anul 2011, rânduindu-i pomenirea în ziua de 30 noiembrie.