Vindecările de lepră în Vechiul Testament
Rare au fost vindecările de lepră de-a lungul istoriei și toate pot fi puse pe seama lui Dumnezeu. Până la descoperirea unui leac în secolul XX, lepra a secerat nenumărate vieți și a scindat mulți oameni bolnavi de cei apropiați ai lor. Însă, încă din Vechiul Testament, găsim consemnate trei vindecări minunate: cea a prorociței Mariam, a lui Neeman Sirianul și a Dreptului Iov.
Precum știm, prorocul Moise a avut un frate, pe preotul Aaron, și o soră, pe prorocița Mariam. Toți trei duceau o viață bineplăcută lui Dumnezeu, dar numai Moise s-a învrednicit de un dialog direct cu El. Pe muntele Sinai sau în cortul mărturiei, în chipul rugului aprins sau sub semnul stâlpului de foc, Dumnezeu Se descoperea lui Moise și vorbea cu el așa cum vorbesc doi oameni unul cu celălalt.
Pedepsirea și vindecarea prorociței Mariam
Așa cum se întâmplă adesea în situații similare, Aaron și Mariam au început să fie chinuiți de duhul invidiei și de cel al clevetirii. Au început să critice faptul că Moise era căsătorit cu o femeie etiopiană și au spus că fratele lor nu este cu nimic mai presus de ei, cu toate că știau foarte bine cât de multe lucruri bune făcuse acesta și cât de apreciat era nu doar de întregul popor, ci și de Dumnezeu Însuși. Atunci, pedeapsa divină a venit imediat asupra prorociței Mariam și ea s-a îmbolnăvit de lepră.
„Și s-a aprins mânia Domnului asupra lor și, depărtându-Se Domnul, s-a depărtat și norul de la cort și iată Mariam s-a făcut albă de lepră, ca zăpada. Și când s-a uitat Aaron la Mariam, iată era leproasă. Atunci a zis Aaron către Moise: «Rogu-mă, domnul meu, să nu ne socotești greșeala că ne-am purtat rău și am păcătuit! Nu îngădui, dar, să fie Mariam ca cel născut mort, al cărui trup, la ieșirea din pântecele mamei sale, este pe jumătate putred». Atunci a strigat Moise către Domnul și a zis: «Dumnezeule, vindec-o!»” (Numerii 12, 9-13).
Vindecarea prorociței nu s-a petrecut atunci când preotul Aaron s-a rugat pentru ea, întrucât și el păcătuise prin clevetirea și invidia sa, ci numai atunci când prorocul Moise a intervenit. Însă Mariam nu s-a putut alătura poporului odată vindecată decât după șapte zile, în care s-a curățit nu doar de lepră, ci și de păcatul pe care-l săvârșise. Și abia după încheierea acestei săptămâni de curățire, dând slavă lui Dumnezeu și rugându-se de iertare fratelui său, Moise, s-a întors în mijlocul poporului ales.
Vindecarea lui Neeman Sirianul
A doua vindecare de boala teribilă a leprei poate fi întâlnită în cea de-a patra Carte a Regilor, în vremea prorocului Elisei. La vremea respectivă, regele Siriei avea un general iscusit și prieten apropiat, pe nume Neeman, care suferea de această afecțiune incurabilă. Impulsionat de veștile auzite despre minunile și viața curată a prorocului Elisei, regele Siriei a trimis scrisori către regele lui Israel și i-a cerut să-l ajute pe Neeman să găsească o cale de vindecare. Regele israelit s-a temut și a crezut că are de-a face cu o capcană, întrucât toți știau la vremea respectivă că, din ghearele leprei, nu puteai să găsești scăpare și a spus îndurerat, rupându-și hainele: „«Au doară eu sunt Dumnezeu, ca să omor și să fac viu, de trimite el la mine, ca să vindec pe acest om de lepră? Iată acum să vedeți și să știți că el caută pricină de dușmănie împotriva mea.» Când însă a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel și-a rupt hainele sale, a trimis să i se spună regelui: «Pentru ce ți-ai rupt tu hainele tale? Lasă-l să vină la mine și vor cunoaște că este proroc în Israel»” (4 Regi 5, 7-8). Atunci, regele s-a calmat și a dat răspuns ca Neeman Sirianul să vină la prorocul Elisei pentru a primi sfat vindecător.
Venind, însă, să discute cu Elisei, acesta a fost întâmpinat doar de Gheezi, slujitorul acestuia, care i-a transmis din partea prorocului sfatul de a se afunda de șapte ori în undele râului Iordan pentru a i se înnoi trupul și a se vindeca de lepră. Răspunsul l-a înfuriat pe Neeman, care a spus necruțător: „«Iată, socoteam că va ieși el și, stând la rugăciune, va chema numele Domnului Dumnezeului său, își va pune mâna pe locul bolnav și va curăți lepra. Au doară Abana și Farfar, râurile Damascului, nu sunt ele mai bune decât toate apele lui Israel? Nu puteam eu oare să mă scald în ele și să mă curăț?» Și așa s-a întors și a plecat mânios. Dar slugile lui, apropiindu-se, i-au grăit și i-au zis: «Stăpâne, dacă prorocul ți-ar fi zis să faci ceva însemnat, oare n-ai fi făcut? Cu atât mai vârtos trebuie să faci când ți-a zis numai: Spală-te și vei fi curat!» Atunci el s-a coborât și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, și i s-a înnoit trupul ca trupul unui copil mic și s-a curățit” (4 Regi 5, 9-14).
Cuvântul slugilor lui Neeman au condus la vindecarea sa minunată. Făcând ascultare și supunându-se cuvântului duhovnicesc al prorocului Elisei, el a dobândit o vindecare neașteptată, împlinită prin lucrare dumnezeiască. Mai mult decât atât, a făgăduit să slujească de acum înainte numai Dumnezeului lui Israel. Însă cel care a „moștenit” lepra lui Neeman, prin pedeapsă dumnezeiască, a fost Gheezi, sluga lui Elisei. Din lăcomie, văzând că Elisei a refuzat orice plată pentru vindecare, el a mers pe ascuns și a cerut de la Neeman, ca din partea prorocului, o avere întreagă. Dar când s-a întors, fiind chestionat cu privire la fapta lui și negând-o, a fost canonisit de Elisei cu îmbolnăvirea de lepră și așa a plătit până la sfârșitul vieții lăcomia sa.
Vindecarea lui Iov
A treia vindecare minunată de lepră din Vechiul Testament o regăsim în Cartea lui Iov. Astfel, după ce și-a pierdut averea și familia din cauza intrigilor diavolului, Iov este lovit și cu boala înspăimântătoare a leprei. „Satan a răspuns Domnului și a zis: «Cojoc pentru cojoc! Că tot ce are omul dă pentru viața lui. Dar ia întinde-ți mâna și atinge-Te de osul și de carnea lui! Să vedem dacă nu Te va blestema în față!» Și Domnul a zis către Satan: «Îl dau în puterea ta! Numai nu te atinge de viața lui». Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului și a lovit pe Iov cu lepră, din tălpile picioarelor până în creștetul capului. Și a luat Iov un ciob ca să se scarpine și ședea pe gunoi, afară din oraș” (Iov 2, 4-8).
Lepra îl alungă pe Iov din mijlocul prietenilor și apropiaților săi și îl transformă într-un om singuratic, care, efectiv, pierde tot. Vindecarea lui Iov vine la momentul potrivit și este relatată foarte pe scurt: „Domnul l-a pus pe Iov iarăși în starea lui de la început, după ce s-a rugat pentru prieteni, și i-a întors îndoit tot ce avusese mai înainte” (Iov 42, 10). Aici regăsim singurul caz de lepră din Vechiul Testament care avusese drept cauză încercarea virtuții unui om și nu reprezenta nicidecum o pedeapsă pentru păcatele acestuia.