Virtuţile şi misiunea mamei în familie

Tulburările societăţii moderne în care trăim ne determină să medităm asupra modelelor pentru viaţa noastră, pentru familia noastră şi pentru toţi cei dragi nouă. Ne aducem aminte în aceste vremuri dificile, în care valorile autentice sunt considerate a fi desuete, de persoanele sfinte din istoria creştinătăţii, Maica Domnului fiind pentru noi toţi, şi în special pentru femeile creştine, exemplu de credinţă, jertfelnicie, mijlocire şi statornicie.

Omul a resimţit mereu nevoia de a avea un mijlocitor între el şi divinitate, aceşti mijlocitori variind în funcţie de timpul şi cultul căruia îi aparţinea persoana respectivă. Cel care va răsfoi Sfintele Scripturi va constata că Maica Domnului este prezentă încă din primele pagini ale Vechiului Testament, prin profeţiile despre misiunea ei pe pământ, acestea culminând cu binecunoscutul pasaj de la Isaia 7, 14: „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi vor pune numele lui Emanuel, care se tâlcuieşte cu noi este Dumnezeu“. Împlinirea acestei profeţii despre Maica Preacurată o găsim redată chiar la începutul Noului Testament, când Sfântul Evanghelist Matei, cu scopul de a încredinţa pe cititorii săi de adevărul învăţăturii primite, face printre altele o relatare pe larg a naşterii Mântuitorului Iisus Hristos din Fecioară şi o pomeneşte mai apoi ori de câte ori Învăţătorul este „legitimat“ în vreun fel („Au nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacob şi al lui Iosi, şi al lui Iuda şi al lui Simon?“ - Marcu 6, 3), adică ori de câte ori se făcea referire la persoana pământească a lui Hristos.

Relatarea Sfântului Evanghelist Luca a întâlnirii dintre Maria şi Elisabeta impresionează până azi prin valoarea şi profunzimea ei, acel „Fiat“ al Fecioarei punând bazele mântuirii noastre. Aici exegeza creştină a formulat o întrebare interesantă, şi anume de ce era nevoie de acceptul Fecioarei Maria pentru realizarea planului mântuitor. Răspunsul tradiţiei patristice ortodoxe a fost acesta, bazat pe relatarea de la Luca 1, 27-55, şi anume faptul că Dumnezeu l-a creat pe om liber. Această libertate era valabilă cu atât mai mult în cazul Fecioarei, a cărei libertate trebuia respectată în chip absolut, pentru că prin ea urma să se întrupeze Hristos, Mântuitorul tuturor.

Primele virtuţi ce împodobesc chipul Maicii Domnului se pot desprinde chiar din relatarea de la Luca 2, 5-8, în care autorul sfânt înfăţişează cititorilor peregrinarea lui Iosif şi a Mariei către Betleem. În această călătorie se relevă cu prisosinţă tăria de caracter a Sfintei Mariei: călătoreşte pe jos, înfruntând oboseala şi pericolele drumului, însărcinată fiind, dând dovadă de un curaj greu de imaginat.

Naşterea Fiului lui Dumnezeu, petrecută în nişte condiţii precare, vorbeşte din nou despre tăria Fecioarei care, în faţa refuzului brutal al celor din Betleem, nu dă înapoi, nu se descurajează, ci îşi asumă până la capăt misiunea. Fuga în Egipt, un episod relatat de evanghelişti cu insuficiente detalii, reliefează din nou tăria celei ce era de acum Născătoarea de Dumnezeu, realitate care se va vedea clar şi pe parcursul copilăriei lui Iisus, când Maica Domnului dă dovadă de o jerfelnicie fără seamăn.

Mama creştină, model pentru societate

Venind în actualitate ar trebui să aruncăm o privire asupra femeii şi a mamei creştine, care fără îndoială este chemată să devină marele model, marea alternativă la tot ceea ce propune o societate desacralizată şi din ce în ce mai îndepărtată de Dumnezeu. Încă din copilărie, femeia este chemată să urmeze ca model pe mama ei sau eventual pe bunica, care la rândul lor sunt chemate să fie modele vrednice de urmat. Ele trebuie să fie creştine practicante şi să o educe pe tânăra copilă în spirit creştin, iar dacă educaţia aceasta lipseşte, situaţia se remediază mult mai greu sau nu se mai poate remedia deloc.

Din punct de vedere psihologic, tânăra va tinde să urmeze modelul mamei sau al tatălui, model care este foarte greu de evitat în cazul în care este unul negativ. Legătura între părinte şi copil trebuie să fie foarte strânsă, pe cât posibil fără secrete, o legătură sinceră şi adecvată, de aşa manieră încât părintele să fie capabil să ia măsuri imediate în cazul unui pericol. Trebuie avută grijă deosebită în ceea ce priveşte alegerea anturajului, care poate ajuta sau poate periclita grav educaţia tinerei adolescente. Din copilărie şi mai apoi adolescenţă, tânăra va fi învăţată să se roage Maicii Domnului ca ocrotitoare şi mijlocitoare a ei înaintea lui Dumnezeu, ca Cea care o poate povăţui în toate zilele vieţii ei.

Ispitele tinereţii

Pe măsură ce copila a deprins rugăciunea şi rânduielile creştine, ea va avea de înfruntat noi şi noi ispite: tentaţiile vârstei adolescentine, vârstă la care cele mai mari provocări sunt evitarea păcatelor legate de fumat, droguri sau desfrâu. Din păcate, astăzi păcatul este mult mai tentant şi prezentat pe căi din ce în ce mai perfide. Lipsa educaţiei de acasă, vestimentaţia nepotrivită, mediul nepotrivit, constituie factori majori de risc împotriva sănătăţii sufleteşti. Curiozitatea, modelele greşite propuse adesea de mass-media constituie nişte riscuri suplimentare.

Cea care îşi va păstra viaţa curată are şanse ca ulterior să fie o soţie şi o mamă curată sufleteşte, pregătită să înfrunte viitoarele ispite. Celei care îşi va începe viaţa de familie cu o lungă experienţă a vieţii intime îi va fi cu mult mai greu să înfrunte ispitele ulterioare.

Femeia creştină ar trebui să ştie cum să ocupe util timpul ei şi al fetei ei de aşa manieră încât să lase cât mai puţin timp activităţilor nefolositoare şi în acelaşi timp să formeze deprinderi utile viitoarei adolescente. O persoană care intră în viaţa de familie având experienţa vieţii intime vaste, aşa cum propune societatea actuală, va avea mari dificultăţi în a păstra fidelitatea vieţii conjugale. Tânăra soţie, nepregătită pentru jertfele vieţii de familie, obişnuită să ducă o viaţă lipsită de trudă, îi va fi greu, poate chiar imposibil să-şi asume această viaţă. Dimpotrivă, o persoană care are experienţa jertfelniciei, a seriozităţii, a responsabilităţii, va şti mult mai bine să se raporteze la viaţa de familie.

Rugăciunile mamei

Luând-o ca model pe Maica Domnului, tânăra creştină va căuta să îşi păstreze fecioria până la momentul cununiei religioase, conştientă fiind de faptul că această virtute o va ajuta ulterior să fie model de soţie şi mamă şi va fi virtutea care îi va garanta soţului ei că i se dedică cu trup şi suflet, deşi virtutea aceasta pare uşor demodată.

Ca tânără soţie va înţelege nevoile şi necesităţile soţului, apoi ale întregii familii, va încerca să fie o bună gospodină şi, dacă este cazul, să fie cea care îl va ghida pe soţul ei către cele ale credinţei, conform cuvintelor Sfântului Apostolul Pavel care spune că bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă.

Viitoarea mamă, tânăra soţie, va evita cu orice preţ ispitele propuse cu atâta largheţe de societatea contemporană, înţelegând că nu poate sluji la doi domni, şi lui Dumnezeu şi lui Mamona. Se va feri cu maximă atenţie de acestea, curăţenia ei sufletească rămânând prima şi cea mai mare grijă. Va avea grijă ca pruncii să vină pe lume într-o familie iubitoare şi fără predispoziţii spre grave urmări pentru dezvoltarea lor viitoare. Ea va fi prima care se va ruga pentru soţul şi familia ei ori de câte ori aceştia vor traversa momente dificile, va încerca să fie umărul pe care să se sprijine toţi membrii familiei la momentele lor de cumpănă.

Maica Domnului, prin jertfelnicia, dăruirea şi dragostea ei de mamă este modelul pentru orice femeie creştină, iar în toate momentele dificile din viaţa de familie, rugăciunile către Sfânta Fecioară aduc pace, linişte, bucurie şi ocrotire duhovnicească.