Visarion Toia, starețul mărturisitor de la Lainici

Un articol de: Prof. Dr. Zenovie Cârlugea - 12 Mai 2024

Prezența monahului Visarion Toia la Mănăstirea Lainici este contemporană, în mare parte, cu amplele lucrări de amenajare a căii ferate pe Defileul Jiului, ale cărei prime studii datează din 1922, dar șantierul efectiv a început să lucreze începând din 1924, doar pentru doi ani. Din lipsă de fonduri, lucrările s-au oprit, fiind reluate în 1929, anul în care cel hirotonit ieromonah încă din 1922, la Frăsinei, cuviosul părinte Visarion Toia, avea să devină stareț al Schitului Lainici (numit în vara anului 1929, de Vartolomeu Stănescu, Episcopul Râmnicului-Noul Severin).

Dar tot din lipsă de fonduri, lucrările de amenajare a liniei ferate vor fi oprite după un timp, fiind reluate în ultimul an al guvernării Tătărescu (1937), într-un mod cât se poate de serios. La 4 noiembrie 1941 s-a deschis circulaţiei tronsonul de cale ferată Bumbeşti - Meri (circa 8 kilometri), iar la 1 octombrie 1946 erau construiți doar 14 km de cale ferată din cei 31, în total (adică 9 kilometri dinspre Bumbeşti şi 5 kilometri dinspre Livezeni). Era vorba de o zonă destul de dificilă și accidentată ca relief, prin care era proiectată o cale ferată lungă de 31 km, cu 39 de tuneluri, 131 de poduri, viaducte, podețe, ziduri de sprijin, întăriri, consolidări, parapeți etc., din care opt poduri/ viaducte implicau tehnici și abilități inginerești capabile de adevărate opere de artă funcționale până azi, impresionant monument de arhitectură feroviară, unic în țară de acest fel - linia Bumbești-Livezeni va fi ­inaugurată la 31 octombrie 1948 (a se vedea reportajul „Câteva ore pe șantierul de pe Valea Jiului” - „Gorjanul”, anul XVI, nr. 13-14, din 9 aprilie 1939, p. 2).

Începutul proiectului feroviar

Deși nu prea găsim în presa vremii date despre Schitul Lainici, totuși, reportajele referitoare la amenajarea liniei ferate Bum­bești-Livezeni (deocamdată, până la Meri, urmând ca după război să fie străpunsă și ultima parte, către Petroșani) fac referire și la așezământul monahal din defileu. Astfel, în vara lui 1939 are loc vizita residentului regal al Ținu­tului Olt, care, împreună cu ofi­cialități din Tg. Jiu, printre care trebuie amintiți prefectul jude­țului, col. Șerban Leoveanu, și primarul orașului, Titu Staicu, au inspectat lucrările de pe Valea Jiului. Reportajul, iscălit cu numele „Ion Mohor” (unul din pseudonimele folosite de renumitul gazetar), destul de amplu, cu imagini privind echipe muncitorești și unele obiective realizate, a fost publicat în ziarul „Gorjanul” de directorul-proprietar Jean Bărbulescu, atașat al vizitei făcute de înaltul oficial al regiunii - „Ținutul Olt”, după noua organizare administrativă din timpul lui Carol al II-lea (1938). Cu prilejul acestei vizite la marea inves­tiție feroviară, oarecum „strategică” legând Oltenia de Ardeal, în 1888 fiind dată în folosință calea ferată Filiași-Tg. Jiu, capăt de linie timp de 27 de ani (planul legăturii țării cu Ardealul era mai vechi, conform „Convenţiei pentru joncţiunea feroviară între România şi Aus­tro-Ungaria” din 1874), „d. Rezident Regal și însoțitorii s-au oprit la Sf. Schit Lainici./ Slujitorii sf. locaș, în odăjdii, așteptau sosirea distinșilor oaspeți. A urmat un scurt serviciu divin după care păr. Protosinghel Visarion Toia a salutat pe d. Rezident Regal, făcând un scurt istoric al schitului Lainici și înfățișând nevoile sale./ D. Dinu Simian a făgăduit tot sprijinul” („Gorjanul”, Anul VI, nr. 27, 19 iulie 1939, p. 2).

Păcat că în același an „Marele Voievod” Mihai, vlăstarul regal, aflat pentru o săptămână în Gorj, cu profesorii și colegii de la clasa palatină, nu a fost dus să viziteze Defileul Jiului, măcar până la fosta graniță a Imperiului austro-ungar, zonă amenajată cu clădiri potrivite nu cu mult dincolo de Mănăstirea Lainici, în amonte (viitorul rege a vizitat doar peșterile Polovragi și Baia de Fier, mănăstirile Polovragi și Tismana cu împrejurimile, zona Tetila-Curtișoara, Valea Gilortului și Vladimirul, Târgu Jiu, suita regală plecând luni, 20 iunie 1938, spre Baia de Aramă și Cloșanii lui Tudor Vladimirescu, iar din Mehedinți trecând în județele Banatului) („Marele Voievod Mihai a fost o săptămână oaspetele Gorjului”, în „Gorjanul”, Anul XV, nr. 23-24, 30 iunie 1938, p. 3).

Vizite arhierești la Sfânta Mănăstire Lainici (1943, 1947). Mitropolitul Nifon Criveanu 

La 7 noiembrie 1943, vlădica Nifon Criveanu al Olteniei (7 noiembrie 1939/ instalat la 12 ­decembrie - 29 mai 1945, data desființării de către statul comunist a Mitropoliei Olteniei) se găsea în Gorj, cu prilejul sfințirii bisericii din Berlești, împreună cu protoiereii Gh. Daliescu, Aristide Geamănu și V. Dabelea, ca și cu toți preoții Centrului Vădeni. „După masa oferită oaspeților de către preotul Mănescu - se menționează în reportajul evenimentului -, IPS Mitropolit Nifon, însoțit de d-nii: Șerban Leoveanu, Titu Popescu, subprefectul județului, Jean Bărbulescu, dir. ziarului nostru, Diacon C.V. Dănău, inspector general școlar, protoiereii Gh. Daliescu și Ar. Geamănu și de diaconii Sacer­doțeanu și Lăcătușu, de la sf. mitropolie, au plecat pe valea Jiului, pentru a cerceta sufletele miilor de lucrători de pe acest șantier.

Primul popas a fost la Lainici, unde slujitorii sf. schit au întâmpinat pe Mitropolit printr-un serviciu divin și dangăte de clopot. Părintele stareț a înfățișat înaltului ierarh activitatea ce desfă­șoară acolo 22 de călugări. Mitropolitul Nifon le-a dat prețioase sfaturi și îndrumări în munca lor misionară, în această vale a Jiului, unde mii de muncitori, din toate regiunile țării, scormonesc pământul și stâncile, spre a da cât mai de grabă în folosință linia ferată ce ne va lega de nordul țării.”

Înaltul ierarh s-a întâlnit, apoi, cu „un mare grup de muncitori”, vorbindu-le despre „sfințenia muncii lor, pusă în slujba țării“ și le-a dat părintești îndemnuri de a cerceta cât mai des Casa Domnului. După o întâlnire și la Meri cu alt grup de muncitori, recoman­dându-le printre altele „supunere și ascultare și cât mai mare apropiere de sfânta biserică”, suita mitropolitană a revenit la Tg. Jiu, vizitând cantina din gară (activitate coordonată de dna col. Julieta Leoveanu, soția prefectului, unde luau masa zilnic 90 de copilași și erau serviți cu ceai, mâncare și țigări „toți ostașii care trec prin gara locală, de la sau către regimentele lor”). Cu trenul de la ora 19:00, „IPS Mitropolit Nifon a părăsit orașul”. Era prima venire la Schitul Lainici a înaltului ierarh, care vizitase în mai multe rânduri Gorjul („Vlădica Nifon al Olteniei printre gorjeni”, în „Gorjanul”, Anul XX, nr. 41, 10 noiembrie 1943, p. 3).

Peste o lună, Mitropolitul Nifon al Olteniei va reveni în Gorj, cu prilejul sfințirii bisericuței din Lagărul de Internați politici de la Tg. Jiu, la 6 decembrie 1943, ceremonie la care a participat și poetul Tudor Arghezi, aflat aici ca internat politic, în urma publicării pamfletului „Baroane!” care-l viza direct pe reprezentantul Germaniei hitleriste la București, baronul Manfred von Killiger.

Însemnările Arhiepiscopului Eugeniu Laiu

O altă vizită episcopală este aceea din august 1947 făcută de noul vlădică de la reînființata Mitropolie a Olteniei, Episcopul Eugeniu Laiu (1894-1968), loc­țiitor de episcop la Craiova, fost decan al Teologiei din Cernăuți și Mitropolit al Bucovinei cu sediul la Cernăuți, arestat în 1949 de comu­niști pentru „activități duș­mă­noase”. „Mi se umple sufletul de mulțumire când văd, în aceste locuri, o sfântă mănăstire, care dă apă vie, spirituală, celor ce trec prin aceste locuri. Mă bucur că se păstrează pravila și se muncește chibzuit și disciplinat”, nota în anul 1947 venerabilul arhiepiscop, după o vizită la sfânta mănăstire.

Cercetând pentru a doua oară Gorjul, după promisiunea făcută în urmă cu două săptămâni, Arhiepiscopul Eugen Laiu, venind de la Mehedinți, în ziua de 4 august, a vizitat pentru prima dată Mănăstirea Tismana, fiind întâmpinat cu ceremonialul de rigoare de către soborul sfintei mănăstiri „în frunte cu PC stareț Gherasim Iscru, care a rostit și o scurtă, dar simțită alocuțiune”. Spre seară, înaltul ierarh a vizitat și sfântul Schit Cioclovina, iar a doua zi, părăsind Tismana, „mergând spre Lainici, unde la Sf. Mănăstire, IPS Sa a fost întâmpinat de PC Protoiereu V. Dobrescu, PC Protodiacon C. Dănău, iar în biserică de soborul Sfintei Mănăstiri, în frunte cu PC Stareț Visarion Toia, care după slujba oficială rostește câteva cuvinte de bun sosit, înfă­țișând activitatea sa de 19 ani de stăreție și realizările unei încordate munci pe teren duhovnicesc și gospodăresc.

IPS Arhiepiscop mulțumește pentru primirea făcută, spunând: «Vin pentru prima oară pe Valea Jiului, atât de atrăgătoare și încântătoare. Mi se umple sufletul de mulțumire când văd, în aceste locuri, o sfântă mănăstire, care dă apă vie, spirituală, celor ce trec prin aceste locuri. Mă bucur că se păstrează pravila și se muncește chibzuit și disciplinat. Lucrați în armonie și stăruiți în rugăciune, căci oricât de grele ar fi împrejurările, Dumnezeu veghează, prote­guește și ajută celui ce se roagă și muncește cinstit și drept. Lucrați cu suflet oțelit, desinteresat, pentru binele Nea­mului. Vă binecuvântez pentru toate realizările și vă sfătuiesc să între­buințați cele materiale pentru promovarea și afirmarea vieții spirituale».

După amiază, IPS Sa a urcat la Schitul «Locurile rele», pentru slujba hramului «Schimbarea la Față», împreună cu tot personalul însoțitor. La ieșirea din pădure, în vârful muntelui, a fost întâmpinat de 120 de pelerini și ctitori, în frunte cu dl colonel Traian Diaconescu și primarul comunei Gr. Dănău, dl col. Diaconescu, în cuvinte pline de simțire și evlavie, își exprimă bucuria ce simte primind pe ierarhul locului care vine să oficieze slujba hramului, arătând că armata și biserica lucrează armonic, pentru zidirea sufletească a poporului, formarea caracterului și păstrarea ființei ­Neamului și a gliei strămoșești. D. primar prezintă înaltului oaspete pâinea și sarea tradițională.

Amândorora le răspunde bunul ierarh, în cuvinte de caldă mulțu­mire și înaltă prețuire.

Poporul, așezat pe două rânduri, îi aruncă flori în cale. Ajunși la sf. schit, după primirea oficială, începe slujba de seară (...) Poporul cu făclii aprinse asistă la slujbă cu pietate. (...) În miez de noapte slujba ia sfârșit.”

În ziua hramului, au loc Sfințirea apei, Utrenia, Sf. Liturghie, Sf. Maslu și Parastasul pentru ctitori, în prezența unei asistențe numeroase venită din Gorj și Hunedoara. A avut loc o tundere în monahism a cu­vioșilor Antipa și Irinarh în cântarea „Brațele Părintești”, precum și două hirotonii, în diacon și preot, „a doi cuvioși părinți de la Sf. Mănăstire Lainici”. Predica, rostită de IPS Arhiepiscop Eugeniu, „arată credința puternică a celor trei ucenici ai Domnului, cari au asistat la minunea Schimbării la Față, iubirea desăvârșită de a rămâne cu El, nădejdea în puterea Lui Dumnezeiască și în harul ceresc, virtuți pe care, cu prilejul acestui popas duhovnicesc, să ni le însușim și noi”.

A urmat praznicul întins pe iarbă, binecuvântat de înaltul ierarh, iar „înaltul ierarh, atât la sf. schit, cât și la sf. mănăstire a cercetat activitatea tuturor monahilor și a dat sănătoase îndemnuri spirituale și gospodărești pentru progres în toate direcțiile”.

Seara s-a revenit la Tg. Jiu, unde a doua zi, pe 7 august, s-a sfințit noul local al Societății de Cruce Roșie, „unde, în cuvântarea ținută, a arătat însemnătatea acestei Societăți, întemeiată pe iubirea de aproapele și pe spiritul de milă și jertfă. Apreciind activitatea filialei Tg. Jiu, a făcut urări de spornică lucrare, primind mulțumirile dnei Arethia Tătărescu, prezidenta filialei. Cu trenul de 8 d.a., înaltul prelat a părăsit orașul nostru” („IPS Arhiepiscop Eugeniu Laiu a vizitat din nou Gorjul”, în „Gorjanul”, An XXIV, nr. 29-30, 20 august 1947, p. 2).