Volbura, un cicatrizant natural valoros
Originară din Europa și Asia și cunoscută mai mult ca plantă invazivă, volbura s-a dovedit a fi una dintre cele mai spectaculoase erbacee din flora spontană. Efectele sale benefice și acțiunile medicinale clare au transformat-o, în decursul secolelor, într-un remediu căutat și mult folositor pentru menținerea stării de sănătate a organismului uman.
Volbura este o plantă perenă erbacee, cățărătoare sau târâtoare. Planta este originară din Europa și Asia, fiind o specie invazivă. Aceasta crește până la doi metri lungime, înflorește din luna iunie până în septembrie, iar semințele se coc din august până în octombrie. O recunoaștem adesea pe soluri ușoare (nisipoase) și medii (argiloase), dar poate crește și în soluri sărace nutrițional. Poate crește în semiumbră sau în plin soare. Preferă solul uscat sau umed.
Planta a fost utilizată în medicina tradițională încă din secolul al XVIII-lea, calitățile sale fiind foarte apreciate, mai ales că a fost întotdeauna un remediu la îndemână. Cum se utilizează planta? Părțile aeriene de volbură sunt recomandate în diverse preparate pentru efectele lor laxative, cicatrizante, antispasmodice, antihemoragice, antiangiogenetice. De asemenea, pentru tratamentul paraziților intestinali și combaterea icterului. În plus, această plantă este folosită ca diuretic, dar și în afecțiuni dermatice (ale pielii) - în caz de furunculoză, contra mătreții, în cazul înțepăturilor de păianjen.
Preparate din volbură
Volbura era folosită, în mod tradițional, sub formă de decoct, fiind indicată în terapia tusei și gripei, pentru tratarea durerilor comune, a inflamației și edemelor (umflăturilor). Fitochimic, volbura are un conținut ridicat în alcaloizi, compuși fenolici, flavonoizi, glucide, zaharuri, mucilagii, steroli, rășini, taninuri și proteine. Așa că nu întâmplător extractul de volbură purificat este indicat pentru a inhiba creșterea celulelor tumorale (așadar are efecte anticancerigene), ca anticoagulant, dar și pentru sporirea funcției imunitare a organismului.
Extractele alcaloide totale au un efect hipertensiv, cu vasodilatație și creșterea ratei circulatorii coronariene. Rădăcinile au proprietăți colagogice, diuretice, laxative și puternic purgative. Rădăcina uscată de volbură conține 4,9% rășină, iar sucul din rădăcină se folosește în tratamentul febrei.
Extractul apos și alcoolic are un efect moderat diuretic, tranchilizant, hipoglicemic și antihemoragic. Are, de asemenea, activitate antibacteriană și antifungică. Extractul de volbură este recomandat pentru tratamentul hepatitei acute, are acțiune antispasmodică și analgezică la nivelul intestinului.
Făcând o trecere prin literatura de specialitate și prin indicațiile legate de activitatea farmacologică a volburei, constatăm că aceasta conține o gamă largă de fitoconstituenți, cu un spectru larg de utilizare în diverse afecțiuni, astfel că este indicat să se regăsească între remediile naturiste ce nu ar trebui să lipsească din nici o casă.