Ziua de cinstire a icoanelor prăznuită la Biserica Icoanei

Duminica întâi din Postul Mare, numită și a Ortodoxiei, a fost prăznuită cu mult fast la Biserica Icoanei din Capitală, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. La 1 martie, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Cu acest prilej, credincioșii bucureșteni au avut posibilitatea să se închine la mai multe fragmente de sfinte moaște aflate în patrimoniul lăcașului.

Duminica Ortodoxiei a fost marcată prin oficierea Sfintei Liturghii de către Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte părintele protopop Mihai Cristian Popescu, Protoieria Sector 2 Capitală; părintele Liviu Constantin Nechita, consilier patriarhal coordonator și parohul sfântului lăcaș; părintele Remus Marian, consilier patriarhal; părintele Codruț‑Marian Toader, inspector eparhial; părintele Andrei Gabriel Costache, inspector eparhial; părintele Ion Popescu; părintele Marcel Cornel Stavără; diaconul Adrian Butuc.

În cuvântul de învățătură rostit credincioșilor, ierarhul a evidențiat trăsăturile duhovnicești ale pericopei biblice citite în această primă duminică a Postului Mare (Ioan 1, 43‑51): „Dacă ascultăm sau lecturăm cu atenție textul Evangheliei de astăzi, realizăm că, deși este foarte scurt, acesta înfățișează chemarea fiecăruia dintre noi, chemarea lui Dumnezeu adresată omului. Pentru că, înainte de orice nevoință și înainte de orice efort ascetic, există o chemare. Faptul istoric al chemării celor doisprezece Apostoli de către Mântuitorul Hristos, eveniment unic și irepetabil, reprezintă o paradigmă a chemării noastre la slujirea lui Dumnezeu. Așadar, despre chemarea lui Dumnezeu și despre răspunsul omului este vorba în Duminica Ortodoxiei. Ortodoxia nu este o ideologie și nici un sistem filozofic impus, ci un dar și o chemare. Nu poate fi impusă cu forța, ci doar descoperită. Dumnezeu cheamă, iar omul răspunde în libertate. [...] Atunci când Hristos Însuși îl cheamă pe Filip, zicându‑i simplu: «Urmează‑Mi!» (Ioan 1, 43), Filip înțelege că această chemare nu este doar o invitație omenească, ci glasul însuși al lui Dumnezeu. De aceea, răspunsul lui este imediat, fără ezitare, asemenea unei rugăciuni vii. În clipa chemării, el devine om nou, ucenic al Luminii. Ceea ce urmează dovedește că întâlnirea cu Hristos nu poate fi păstrată doar pentru sine”.

În continuare, Preasfinția Sa a explicat faptul că Dumnezeu cunoaște în amănunt viețile fiecăruia dintre noi, adevăr evidențiat și în chemarea Sfântului Natanael la apostolat: „Când Natanael vine, Hristos îl întâmpină cu un cuvânt uimitor: «Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleșug!» Ce compliment mai mare poate primi un om decât ca Dumnezeu să spună despre el că nu este viclean, că inima lui este curată? [...] Dar nu aceste cuvinte l‑au copleșit pe Natanael, care întreabă cu uimire: «De unde mă cunoști?», ci cele pe care le va auzi în continuare. Hristos îi spune că îi cunoaște nu doar taina inimii, ci și marea taină a vieții sale, atunci când zice: «Mai înainte de a te fi chemat Filip, te‑am văzut când erai sub smochin». Acel moment este clipa decisivă. Nu simpla apreciere îl copleșește, ci descoperirea faptului că Mântuitorul Iisus Hristos îi știe taina vieții. [...] În ce consta, de fapt, taina vieții lui Natanael, pe care Iisus a descoperit‑o și, în același timp, S‑a arătat pe Sine ca fiind Dumnezeu adevărat? O veche tradiție creștină spune că, pe vremea lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor din Betleem și din împrejurimi până la vârsta de 2 ani, pentru a‑L omorî pe Pruncul Iisus, Natanael, fiind de vârstă apropiată cu Iisus, a fost salvat de părinții săi, care l‑au ascuns în grădină, sub un smochin, acoperindu‑l cu frunze, astfel încât soldații lui Irod nu l‑au putut descoperi”.

De asemenea, părintele Liviu Constantin Nechita a adresat mulțumiri tuturor celor care, de‑a lungul timpului, au sprijinit Biserica Icoanei: „Primul popas duhovnicesc din Marele Post ne prilejuiește nouă această mare bucurie a mărturisirii credinței în sfintele icoane, care sunt, așa cum se spune adesea, o fereastră către Dumnezeu și către Împărăția cerurilor. Privind o icoană, nu la materialul din care este făcută, ci la chipul persoanei zugrăvite pe ea, suntem îndemnați ca, măcar din când în când, să lăsăm preocupările vieții pământești și să ne gândim mai mult la sufletul nostru și la veșnicia care ne așteaptă pe fiecare. Se cuvine să aducem mulțumire Bunului Dumnezeu pentru toate binecuvântările revărsate asupra noastră. Mulțumiri se cuvin și Maicii Domnului pentru grija Sa părintească față de toți cei care, cu dragoste și evlavie, își pleacă genunchii în fața icoanei Sale făcătoare de minuni. Mulțumirile noastre se îndreaptă și către Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, care ne‑a făcut bucuria de a oficia astăzi Sfânta Liturghie în biserica noastră și de a ne dărui liniște sufletească. Vă rugăm, cu acest prilej, Preasfinția Voastră, să transmiteți mulțumirile noastre Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru grija părintească pe care o poartă întregii Ortodoxii românești, dar și Bisericii Icoanei”, a spus părintele consilier patriarhal.

Din partea comunității parohiale, părintele paroh i‑a oferit ierarhului o icoană cu chipul Maicii Domnului.

În continuare, părintele Mihai Cristian Popescu a dat citire Pastoralei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2026.

La sfârșit, potrivit tradiției bine împământenite în viața parohiei, în jurul bisericii a avut loc o procesiune cu icoane.