La Sfânta Liturghie, la Ectenia pentru cei adormiți, a fost amintit vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina, întrucât s-a născut în ziua de 22 februarie, zi în care ne aflăm și noi astăzi. El s-a născut în 1901, în localitatea Șutești din județul Vâlcea, astfel că astăzi se împlinesc 125 de ani de la nașterea sa. A fost un mare Patriarh al Bisericii noastre, chemat de Dumnezeu să conducă corabia Bisericii în vremurile cele mai tulburi. După ce a fost preot de mir, director de seminar și director al tipografiei Râmnicului, a rămas văduv la vârsta de 34 de ani. În 1945 a fost ales Arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei, iar în 1947 a devenit titularul acestei mitropolii, păstorind scurtă vreme până în vara anului următor. În 1948, a fost ales, de către Sfântul Sinod, Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române. Deși a păstorit puțin la Iași, activitatea lui a fost remarcabilă: a restaurat catedrala în care se află cinstitele moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva și a organizat pelerinaje cu cinstitele moaște ale acesteia în județele Moldovei, răvășite de marea secetă dintre anii 1946-1947. Patriarhatul său, care a durat 29 de ani (1948-1977), cel mai lung de până acum, a coincis cu perioada regimului comunist și a luptei împotriva oricărei forme de viață religioasă, în special a celei organizate. Cu multă diplomație, tact și înțelepciune, a reușit să creeze un mod de conviețuire cu regimul ostil. Astfel, perioada păstoririi sale a însemnat o neașteptată înflorire a vieții bisericești. Dacă în alte țări comuniste bisericile erau dărâmate, în România, în timpul patriarhatului lui Justinian Marina, s-au construit 302 biserici noi și s-au restaurat 2.345, dintre care 999 erau monumente istorice și peste 120 lăcașuri mănăstirești. De asemenea, aproximativ 300 de biserici au fost pictate, un adevărat miracol într-un stat comunist. Un alt fapt excepțional a fost canonizarea Sfinților Români în 1950, prima pe teritoriul României, proclamarea solemnă având loc în 1955, cu participarea delegațiilor multor biserici ortodoxe surori. În timp ce statul comunist închidea academiile și institutele teologice, Patriarhul Justinian a menținut două facultăți, la București și Sibiu, și șase seminarii teologice.
Două sfinte împărătese apără Ortodoxia prin cinstirea icoanelor
Pastorala la Duminica Ortodoxiei
Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Iubiți frați și surori în Domnul,
În lumina duhovnicească a începutului Sfântului și Marelui Post, Biserica ne pune înainte, ca prim popas al urcușului nostru spre Înviere, Duminica Ortodoxiei - prăznuirea biruinței dreptei credințe asupra tuturor ereziilor sau rătăcirilor și, în chip deosebit, Duminica restabilirii solemne a cultului sfintelor icoane la Constantinopol în anul 843.
Pentru a înțelege deplin această biruință, se cuvine să amintim, fie și pe scurt, drumul anevoios parcurs de Biserică în secolele VIII-IX. În acea vreme, împărați precum Leon al III-lea Isaurul și Constantin al V-lea Copronimul, confruntați cu presiuni politice și militare din partea popoarelor vecine și dorind o cooperare cu popoare necreștine din Răsărit, au declanșat o luptă aprigă împotriva cinstirii icoanelor. Această încercare de compromis politico-religios a provocat o rană adâncă în viața credincioșilor și a monahilor Constantinopolului.
Sub purtarea de grijă a două împărătese cu viață sfântă, Irina și Teodora, Dumnezeu a rânduit formularea credinței ortodoxe privind cultul icoanelor. Astfel, la Niceea, în anul 787, Sfinții Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic au stabilit dogma cinstirii icoanelor, iar în anul 843, prin sinodul convocat la Constantinopol și prin proclamarea făcută de către Patriarhul Metodie, Ortodoxia a biruit deplin. Din acel moment, prima duminică a Postului Mare a devenit sărbătoarea triumfului dreptei credințe.
Două mari împărătese, două femei cu viață sfântă - Irina și Teodora, au reușit să împlinească, în chip minunat, voia lui Dumnezeu, într-o perioadă a istoriei în care, din păcate, unii bărbați împărați au devenit prigonitori ai sfintelor icoane.
Sfântul Ioan Damaschin - „trâmbița Duhului Sfânt împotriva iconoclaștilor” - spunea în secolul al VIII-lea: „Nu mă închin materiei, ci mă închin Creatorului materiei, Care S-a făcut materie pentru mine”1. Iar Sfântul Teodor Studitul, în secolul al IX-lea, confirmă același adevăr al credinței potrivit căruia „Cel nevăzut S-a făcut văzut pentru ca noi, văzând întipărirea Lui, să dorim asemănarea cu El”2.
Astfel, icoana devine fereastră spre Împărăția lui Dumnezeu, loc al prezenței harului, chemare la sfințenie și mărturisire a adevărului că Hristos este „Chipul lui Dumnezeu celui nevăzut” (Coloseni 1, 15).
În lumina acestor învățături, Duminica Ortodoxiei este un prilej de adâncă recunoștință față de mărturisitorii dreptei credințe - ierarhi, monahi, teologi și mulțime de credincioși cu viață curată - care au apărat adevărul chiar cu prețul vieții. Ei reprezintă „norul cel mare de mărturii” (cf. Evrei 12, 1) care ne însoțește și astăzi pe calea postului și a pocăinței.
Omul este icoana vie a lui Dumnezeu
Duminica Ortodoxiei ne arată că omul este icoana vie a lui Dumnezeu, creat după chipul Său (cf. Facerea 1, 26), chemat să reflecte în această lume iubirea, curăția și slava Celui ce l-a zidit. Sfântul Grigorie Teologul ne îndeamnă: „Cinstește-L pe Dumnezeu prin tine însuți, căci tu ești chipul Lui”3.
Icoana sfinților nu este doar o amintire, ci o mărturie vie a împlinirii omului, o dovadă că harul poate transfigura o viață obișnuită și o poate ridica la asemănarea cu Dumnezeu. Sfântul Vasile cel Mare spune: „Cinstea adusă icoanei trece la prototip”4, iar cinstea adusă sfinților trece la Dumnezeu. Așadar, icoana ne descoperă două mari adevăruri:
- cine este Dumnezeu pentru om: Cel ce S-a făcut văzut, apropiat, adică Dumnezeu Omul;
- cine poate deveni omul în relația cu Dumnezeu: asemenea lui Dumnezeu prin har, lumină și sfințenie.
Privind icoana, înțelegem că fiecare chip omenesc este chemat la viața veșnică. Într-o lume care adesea umilește, manipulează sau estompează valoarea persoanei, Biserica apără și afirmă valoarea unică și eternă în fiecare om: copil, bătrân, bolnav, refugiat, singur, marginalizat, deoarece el este o icoană a lui Dumnezeu, iar în cei mai smeriți strălucește cu adevărat chipul lui Hristos (cf. Matei 25, 40).
În anul 2026, declarat de către Sfântul Sinod ca fiind „Anul omagial al pastorației familiei creștine” și „Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenițe, monahii, soții și mame)”, suntem chemați să privim cu mai multă atenție la demnitatea chipului omenesc luminat de har: în familie, în jertfa discretă a mamelor, în dăruirea soțiilor și în statornicia femeilor credincioase care țin aprinsă flacăra iubirii în casele lor. În acest an comemorativ, Biserica a adăugat în calendarul liturgic și 16 sfinte femei, canonizate în anul precedent (2025) de către Sfântul Sinod, care, prin viețile lor luminate și mărturisitoare, au intrat în soborul sfinților din ceruri.
Totodată, pomenim cu evlavie și pe acele sfinte femei care au sfințit istoria Bisericii și au apărat adevărul credinței cu toată ființa lor de-a lungul vremii, între acestea numărându-se și împărătesele Irina și Teodora, prin care Dumnezeu a lucrat biruința Bisericii asupra ereziei iconoclasmului. Ele au purtat greutatea vremurilor cu inimă curajoasă și cu dragoste neclintită pentru Hristos, devenind chipuri luminoase ale mărturisirii credinței și modele de trăire pentru toți credincioșii.
Prin ele și prin toți sfinții contemporani - părinți duhovnicești, mărturisitori și slujitori neobosiți - înțelegem că adevărata sfințenie se naște în inimă, acolo unde iubirea, iertarea și împăcarea restaurează chipul lui Dumnezeu cel milostiv din fiecare dintre noi.
Astăzi prăznuim triumful Ortodoxiei, care înseamnă biruință a dreptei credințe vii, deoarece credința trebuie și trăită, nu doar mărturisită. Ortodoxie înseamnă dreaptă credință, dar și dreaptă înțelegere; dreaptă gândire, dar și dreaptă slăvire; dreaptă reprezentare (iconografie), dar și dreaptă cântare (imnografie); dreaptă nevoință (asceză), dar și dreaptă socoteală sau măsură (discernământul, virtutea tuturor virtuților, cum au văzut-o părinții Bisericii).
Văzându-le și punându-le la inimă pe acestea, înțelegem că Ortodoxia este și dreapta vedere a lui Dumnezeu, care ne îndreaptă și propria noastră gândire și vedere ca ființe create după chipul Său cel sfânt. Ea ne îndreaptă propria creștere duhovnicească și slăvire a Celui care ne-a dăruit viață; ne îndreaptă propria evlavie și pocăință, dar și asceză și rugăciune, credință și trăire adevărată.
Ortodoxia nu este altceva decât firea umană sfințită, așa cum ni s-a făcut cunoscut nouă prin Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, Fiul veșnic al lui Dumnezeu.
Pomenim cu evlavie și pe acele sfinte femei care au sfințit istoria Bisericii
Dacă icoanele din biserici ne arată slava Împărăției lui Dumnezeu, icoana fratelui sau a surorii care se află în suferință ne arată modul concret în care putem dobândi această slavă.
Iubirea față de aproapele este lumina Ortodoxiei în viața de zi cu zi. Sfântul Apostol Ioan ne întreabă, zicând: „Iar cine are bogăția lumii acesteia și se uită la fratele său care este în nevoie și își închide inima față de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu?” (1 Ioan 3, 17). Iar Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă: „Vrei să cinstești trupul lui Hristos? Nu îl disprețui când îl vezi flămând sau gol”5.
Filantropia este, așadar, icoana vie a credinței noastre. Ea nu este doar un simplu gest social, ci o lucrare a Duhului, o prelungire a iubirii lui Dumnezeu în lume. Astfel, Duminica Ortodoxiei devine ziua în care Biserica întreagă își întinde mâna spre cei încercați: oameni împovărați de multe lipsuri și suferințe, comunități aflate în dificultate, misiuni care își poartă crucea în locuri grele și parohii care trăiesc cu resurse puține, dar cu nădejde mare.
Ca în fiecare an, în această duminică binecuvântată se organizează o colectă destinată Fondului Central Misionar, rânduit de către Sfântul Sinod ca formă de solidaritate în viața Bisericii. Acest fond sprijină lucrarea social-filantropică și misionară a Bisericii noastre, ajutând:
- eparhiile, parohiile și mănăstirile aflate în dificultate;
- familiile vulnerabile, copiii lipsiți de sprijin și persoanele aflate în suferință;
- programele educaționale, social-filantropice și social-misionare;
- comunitățile din zone defavorizate, care au nevoie de întărire și speranță.
Prin această lucrare binecuvântată, fiecare creștin se face părtaş la viața și la nevoile Bisericii, „ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele” (1 Corinteni 12, 25). În darul fiecărui creștin ortodox, fie el mic sau mare, se află puterea de a restaura o icoană vie: un chip de om întristat, un copil în lipsuri, un bătrân însingurat, o parohie aflată în grea încercare.
Icoanele din biserici ne arată slava Împărăției lui Dumnezeu
În această Duminică a Ortodoxiei să ne apropiem de sfintele icoane cu inimă curată, descoperind în ele frumusețea chemării pe care Dumnezeu a sădit-o în fiecare dintre noi. Să privim, cu aceeași evlavie, și către chipul semenului nostru aflat în nevoie și să-l sprijinim după putere, ca pe o mărturie vie a iubirii lui Hristos.
La acest întâi popas duhovnicesc al Postului Mare, să ne străduim a ne asemăna tot mai mult cu Domnul Iisus Hristos, Chipul Tatălui și izvorul sfințeniei noastre. În aceste zile binecuvântate, fiecare dintre noi este chemat să arate lumina credinței prin faptele sale, „așa încât, văzând (oamenii - n.n.) faptele noastre cele bune, să slăvească pe Tatăl nostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16).
Mulțumindu-vă pentru dărnicia arătată în toți anii pentru realizarea Fondului Central Misionar, cu părintească iubire, vă adresăm tuturor binecuvântarea apostolică: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi toți!” (2 Corinteni 13, 13).
Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
† Daniel
Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locțiitorul tronului Cezareei Capadociei şi
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
| † Teofan Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei |
† Laurențiu Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului |
| † Andrei Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului |
† Irineu Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei |
| † Ioan Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului |
† Petru Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor |
| † Iosif Arhiepiscopul ortodox român al Europei Occidentale și Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale |
† Serafim Arhiepiscopul ortodox român al Germaniei, Austriei și Luxemburgului și Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord |
| † Nicolae Arhiepiscopul ortodox român al Statelor Unite ale Americii și Mitropolitul ortodox român al celor două Americi |
† Nifon Arhiepiscopul Târgoviștei, Mitropolit onorific, și Exarh Patriarhal |
| † Teodosie Arhiepiscopul Tomisului |
† Calinic Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților |
| † Irineu Arhiepiscopul Alba Iuliei |
† Varsanufie Arhiepiscopul Râmnicului |
| † Ioachim Arhiepiscopul Romanului și Bacăului |
† Calinic Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului |
| † Ciprian Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei |
† Casian Arhiepiscopul Dunării de Jos |
| † Timotei Arhiepiscopul Aradului |
† Atanasie Arhiepiscopul ortodox român al Marii Britanii și Irlandei de Nord |
| † Ignatie Episcopul Hușilor |
† Lucian Episcopul Caransebeșului |
| † Sofronie Episcopul ortodox român al Oradiei |
† Iustin Episcopul ortodox român al Maramureșului și Sătmarului |
| † Nicodim Episcopul Severinului și Strehaiei |
† Antonie Episcopul de Bălți |
| † Veniamin Episcopul Basarabiei de Sud |
† Vincențiu Episcopul Sloboziei și Călărașilor |
| † Andrei Episcopul Covasnei și Harghitei |
† Galaction Episcopul Alexandriei și Teleormanului |
| † Ambrozie Episcopul Giurgiului |
† Sebastian Episcopul Slatinei și Romanaților |
| † Visarion Episcopul Tulcii |
† Benedict Episcopul Sălajului |
| † Nestor Episcopul Devei și Hunedoarei |
† Ieronim Episcopul Daciei Felix |
| † Siluan Episcopul ortodox român al Ungariei |
† Siluan Episcopul ortodox român al Italiei |
| † Timotei Episcopul ortodox român al Spaniei și Portugaliei |
† Macarie Episcopul ortodox român al Europei de Nord |
| † Mihail Episcopul ortodox român al Australiei și Noii Zeelande |
† Ioan Casian Episcopul ortodox român al Canadei |
| † Nectarie Episcopul ortodox român al Irlandei și Islandei |
† Varlaam Ploieșteanul Episcop-vicar patriarhal |
| † Paisie Sinaitul Episcop-vicar patriarhal |
† Timotei Prahoveanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor |
| † Nichifor Botoșăneanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor |
† Ilarion Făgărășanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului |
| † Samuel Bistriţeanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului |
† Paisie Lugojeanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei |
| † Nectarie de Bogdania Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului |
† Marc Nemțeanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale |
| † Sofian Brașoveanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului |
† Damaschin Dorneanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților |
| † Teofil Trotușanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului |
† Emilian Crișanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului |
| † Timotei Sătmăreanul Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului |
† Gherontie Hunedoreanul Arhiereu-vicar al Episcopiei Devei și Hunedoarei |
| † Teofil de Iberia Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei |
Note
1 Sf. Ioan Damaschin, Contra iconoclaștilor 1, 16, în vol. Cele trei tratate contra iconoclaștilor, trad., introd. și note Pr. Dumitru Fecioru, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2016, p. 65.
2 Cf. Sf. Teodor Studitul, Scrieri împotriva iconoclaștilor, trad. și introd. Policarp Pîrvuloiu, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2017.
3 Cf. Sf. Grigorie Teologul, Oratio I, 4, în PG 35, col. 397.
4 Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh 18, în Sf. Vasile cel Mare, Scrieri. Partea a treia, trad., introd. și note Pr. Teodor Bodogae, coll. Părinți și Scriitori Bisericești, vol. XII, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1988, p. 60.
5 Cf. Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 50, 3, în Sf. Ioan Gură de Aur, Scrieri. Partea a treia, trad., introd. și note Pr. Dumitru Fecioru, coll. Părinți și Scriitori Bisericești, vol. XXIII, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, p. 584.
