Păstorirea Patriarhului Justinian Marina, o neașteptată perioadă de înflorire a vieții bisericești

La Sfânta Liturghie, la Ectenia pentru cei ador­miți, a fost amintit vrednicul de pomenire Patriarh Justi­nian Marina, întrucât s-a născut în ziua de 22 februarie, zi în care ne aflăm și noi astăzi. El s-a născut în 1901, în localitatea Șutești din județul Vâlcea, astfel că astăzi se împlinesc 125 de ani de la nașterea sa. A fost un mare Patriarh al Bise­ricii noastre, chemat de Dumnezeu să conducă corabia Bisericii în vremurile cele mai tulburi. După ce a fost preot de mir, director de seminar și director al tipografiei ­ Râmnicului, a rămas văduv la vârsta de 34 de ani. În 1945 a fost ales Arhie­reu-vicar al Mitropoliei Mol­dovei și Sucevei, iar în 1947 a devenit titularul acestei mitropolii, păstorind scurtă vreme până în vara anului următor. În 1948, a fost ales, de către Sfântul Sinod, Întâi­stătător al Bisericii Ortodoxe Ro­mâne. Deși a păstorit puțin la Iași, activitatea lui a fost remarcabilă: a restaurat catedrala în care se află cinstitele moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva și a organizat pelerinaje cu cinstitele moaște ale acesteia în județele Moldovei, răvășite de marea secetă dintre anii 1946-1947. Patriarhatul său, care a durat 29 de ani (1948-1977), cel mai lung de până acum, a coincis cu perioada ­ regimului comunist și a luptei împotriva oricărei forme de viață religioasă, în special a celei organizate. Cu multă diplomație, tact și înțelepciune, a reușit să creeze un mod de conviețuire cu regimul ostil. Astfel, perioada păs­toririi sale a însemnat o neașteptată înflorire a vieții bisericești. Dacă în alte țări comuniste bisericile erau dărâmate, în România, în timpul patriarhatului lui Justinian Marina, s-au construit 302 biserici noi și s-au restaurat 2.345, dintre care 999 erau monumente istorice și peste 120 lăcașuri mănăstirești. De asemenea, aproximativ 300 de bi­serici au fost pictate, un adevărat miracol într-un stat comunist. Un alt fapt excepțional a fost cano­nizarea Sfinților Români în 1950, prima pe teritoriul Româ­niei, pro­clamarea solemnă având loc în 1955, cu participarea dele­gațiilor multor biserici ortodoxe surori. În timp ce statul comunist închidea academiile și institutele teologice, Patriarhul Justinian a menținut două facultăți, la Bu­curești și Sibiu, și șase seminarii teologice.

Tipărirea cărților religioase era sever controlată, dar Patriarhul a asigurat publicarea revistelor epar­hiale, a cărților de rugăciune și de slujbă, a tipărit Biblia în două ediții și Noul Testament în mai multe ediții, precum și manuale pentru seminarii și facultăți teologice. De asemenea, au funcționat fabrici de lumânări și alte tipo­grafii, sprijinind viața spirituală a credin­cioșilor. Toată această înflorire a Bisericii s-a datorat înțe­lepciunii, echilibrului și bogatei experiențe a Patriarhului de vred­nică pome­nire Justinian Marina. El a murit în 26 martie 1977, la trei săptă­mâni după marele ­cutremur din 4 martie, zdruncinat sufletește de distrugerile suferite de multe lă­cașuri de cult din București, în special de distrugerea Bisericii Ienei de către regimul comunist. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca anul 2027să fie proclamat drept Anul comemorativ al Patriarhilor Justinian Marina și Teoctist Arăpașu, marcând 50 de ani de la trecerea la viața veșnică a Patriarhului Justinian și 20 de ani de la trecerea la cele veșnice a Patriarhului Teoctist. Cei trei patriarhi care au păstorit în timpul regimului comunist au înfruntat multe umilințe, dar prin înțelep­ciunea lor și ajutorul lui Dumne­zeu, Biserica a reușit să își păstreze rolul spiritual și social.

† Varlaam Ploieșteanul

Episcop-vicar patriarhal

Cuvânt rostit în cadrul Sfintei Li­turghii săvârșite în Catedrala Patriar­hală duminică, 22 februarie

Titlul aparține redacției