Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Mc. Agapie, Plisie şi Timolau
Sfinţii Mucenici Agapie, Plisie şi Timolau (†305) au trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284‑305). Agapie era născut în cetatea Gaza, fiind un bărbat cinstit între creştini, pentru viaţa închinată urmării lui Hristos şi vestirii Evangheliei Lui. El a făcut legământ cu şapte tineri să propovăduiască Evanghelia indiferent de primejdiile la care se expuneau. Cei şapte tineri erau: Timolau cel din Pont, Plisie şi doi bărbaţi ce se numeau Alexandru, de fel din Egipt, Romil, care era ipodiacon în Diospolis, şi doi cu numele Dionisie, unul fiind din Tripoli (Fenicia), iar celălalt din Egipt şi slujitor al lui Agapie. În acele vremuri, împăratul Diocleţian a declanşat cea mai mare persecuţie împotriva creştinilor din Imperiul Roman. În Cezareea Palestinei, dregătorul Urban a organizat un eveniment special pentru a aduna cât mai mulţi oameni care să vadă uciderea creştinilor arestaţi şi condamnaţi la moarte pentru credinţa lor. Văzând această privelişte sângeroasă, cei opt tineri, care au făcut legământ să vestească Evanghelia lui Hristos, au venit în mijlocul mulţimii şi au mărturisit că sunt creştini.
Urban a încercat prin daruri şi promisiuni de funcţii şi avere să‑i determine să părăsească credinţa creştină. Sfinţii Mucenici au rămas neclintiţi în credinţa lor. Dregătorul Urban a ordonat să fie arestaţi şi întemniţaţi. Ei au stat în temniţă o perioadă, pentru a fi determinaţi prin chinuri să se lepede de Hristos. Au suportat cu vitejie toate chinurile la care au fost supuşi mărturisind credinţa lor în Hristos. Văzând că nu poate să‑i determine să părăsească credinţa creştină, Urban a poruncit să li se taie capetele şi aşa au fost martirizaţi aceşti Mucenici ai lui Hristos.
