Întâlnind Taina. Înţelegând creştinismul ortodox astăzi

O trecere responsabilă prin timp ne determină pe fiecare să constatăm că, alături de alte multe evenimente care pot constitui ştiri de senzaţie în societatea contemporană, o apariţie editorială remarcabilă poate constitui un astfel de eveniment, putând da naştere unei lucide introspecţii sau unui moment de oprire, de memento, în zarva unei lumi care, prea adesea, tinde să ne zdruncine tihna existenţială!

Un astfel de moment îl constituie apariţia lucrării Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, ÎNTÂLNIND TAINA. Înţelegând creştinismul ortodox astăzi, o lucrare de substanţă (306 p.), apărută la renumita editură pariziană Les Éditions du Cerf, în cursul primăverii acestui an. Este vorba, de fapt, de ediţia în limba franceză a lucrării Sanctităţii Sale, ENCOUNTERING THE MYSTERY. Understanding Orthodox Christianity Today, apărută în anul 2008, în limba engleză, în Statele Unite ale Americii.

Scrisă cu râvnă personală şi multă erudiţie, prezenta lucrare pune în valoare cultura bogată şi sufletul creştinătăţii ortodoxe. Patriarhul Ecumenic reuşeşte, cu multă abilitate, să evidenţieze rădăcinile creştinătăţii, în cei peste 2.000 de ani scurşi de la Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos, explorând într-un mod sintetic spiritualitatea şi doctrina ortodoxe, explicând cu măiestrie misterul liturgic şi arta eclesială a Bisericii Ortodoxe Răsăritene.

Într-un mod cu totul deosebit şi într-o abordare unică, Sanctitatea Sa corelează creştinătatea ortodoxă cu problematicile contemporane, cum ar fi: libertatea şi drepturile omului; dreptatea socială şi globalizarea; protecţia mediului înconjurător; gândirea fundamentalistă şi războiul etc. Lucrarea ÎNTÂLNIND TAINA constituie, în cele din urmă, o sursă spirituală bogată, care-i conectează pe cititori cu înţelepciunea bimilenară a Bisericii Ortodoxe.

În Cuvântul înainte al prezentei ediţii, vorbind despre posibilitatea de a împărtăşi mediului francofon conţinutul complex al acestei cărţi, Patriarhul Constantinopolului vorbeşte despre relaţia sa cu limba şi cultura franceză, "o relaţie specială", care începe din momentul studenţiei, în celebra Şcoală de Teologie de la Halki, dezvoltată pe perioada doctoratului în Drept canonic, la Roma, ca bursier al Patriarhului Ecumenic Atenagora (perioada în care Sanctitatea Sa a locuit într-un seminar catolic francez), când a intrat în contact direct cu opera şi gândirea lui Jean Daniélou, Henri de Lubac sau Yves Congar, "relaţie" dusă mai departe din anul 1991 (anul alegerii ca Patriarh Ecumenic), până în prezent, cu un lung şir de vizite, conferinţe şi întruniri ecumenice, interortodoxe şi/sau diplomatice, desfăşurate în spaţiul francofon. Amintind de Institutul Teologic Ortodox "Saint Serge" de la Paris, aducând în discuţie şi personalitatea teologului Olivier Clément (prieten şi apropiat colaborator al Sanctităţii Sale), Patriarhul Ecumenic vorbeşte de Franţa, ca şi despre "un pământ al actualităţii, al culturii şi al întâlnirii", o ţară care a devenit, graţie acestei instituţii de învăţământ, "un teren matrice pentru fermentaţiile (căutările) teologice moderne ale Bisericii Ortodoxe". Potrivit Patriarhului Bartolomeu, "destinul acestei modeste şcoli avea să inspire întreaga Ortodoxie, pe drumul unui dialog bogat şi viu cu creştinismul în integralitatea sa". Aşadar, căutările teologilor care au slujit această instituţie de învăţământ nu s-au îndreptat doar spre interiorul Ortodoxiei, ci "au contribuit profund la promovarea credinţei ortodoxe în lumea occidentală".

Bucurându-se de traducerea Prefeţei la ediţia în limba engleză, Prefaţă semnată de către Mitropolitul Kallistos de Diokleia, ca şi de Prezentarea biografică a Sanctităţii Sale, făcută cu abilă profunzime de către diac. John Chryssavgis, la finalul Cuvântului înainte, Sanctitatea Sa îşi exprimă recunoştinţa şi faţă de traducătorul în limba franceză a acestei lucrări, arhim. Job Getcha.

Deşi e greu să afirmi care dintre capitole suscită un interes mai mare, întreaga lucrare fiind de o reală importanţă pentru răspunsurile pe care Biserica Ortodoxă trebuie să le ofere lumii contemporane, în confruntare cu provocările momentului, amintim capitolele: Perspective istorice. Biserica Ortodoxă şi Patriarhia Ecumenică (pp. 35-56); Chemarea iubirii. Monahismul ca şi alegere şi vocaţie (pp. 95-114); Spiritualitate şi Taine. Rugăciune şi viaţă spirituală (pp. 115-130); Minunăţia creaţiei. Religie şi ecologie (pp. 131-162); Credinţă şi libertate. Conştiinţă şi drepturi ale omului (pp. 163-188); Schimbând lumea (pp. 189-278).

Dorind să mijlocim întru câtva contactul cititorului cu modul de a scrie al Sanctităţii Sale, vom reproduce câteva pasaje din cartea pe care o prezentăm.

Cu referire la necesitatea dialogului interreligios, ca şi general uman, Patriarhul Bartolomeu e de părere că "dialogul nu implică negarea credinţei creştine sau trădarea apartenenţei religioase. Din contră, el implică o schimbare în setarea noastră mentală şi o schimbare de atitudine, ceea ce, în limbaj spiritual, noi numim "căinţă" sau, în greacă, "metanoia", termen care, în mod literar, înseamnă a căuta realităţi dintr-o perspectivă diferită. De aceea, dialogul este începutul unui lung şi răbdător proces de conversaţie, nu o direcţie fundamentalistă înspre convertire sau anumite schimbări oficiale de idei, ca un contract. E o cale de a învăţa cum să asculţi, pentru a auzi, astfel încât musulmanii să se poată simţi bine-veniţi, şi în siguranţă, în ţări creştine; la fel, deopotrivă evrei şi palestinieni să poată să se simtă bine-veniţi, şi în siguranţă, în Orientul Mijlociu; ca, în toate locurile, toate minorităţile să poată să se bucure de aceleaşi drepturi şi privilegii, ca şi vecinii lor".

Importanţa exersării actului de credinţă e esenţială pentru trăirea conştientă a umanităţii în profunzimea ei. De aceea: "Avem nevoie de credinţă pentru a spera. Avem nevoie să credem. Avem nevoie să lucrăm împreună înspre un scop, trăind întotdeauna în speranţă. Aceasta este starea de demnitate şi nobleţe a vieţii umane. Ea exprimă chipul şi asemănarea cu Dumnezeu, conform căreia am fost creaţi. Şi ea este (n.n., credinţa) cel mai mare dar pe care-l oferim copiilor noştri: că credem şi nădăjduim într-o lume mai bună, într-o lume în care să nu mai fie război, unde rasele şi religiile sunt în mod egal respectate, unde diversitatea naturii este preamărită, unde toţi oamenii au suficient şi unde limba toleranţei este limba maternă a familiei globale, astfel încât Dumnezeul iubirii să fie slăvit. Aceasta este lumea unde "Împărăţia a venit pe pământ, ca şi în cer" (Mt. 6:10)". Legat de întreaga problematică a protecţiei mediului înconjurător, Sanctitatea Sa e de părere că "Biserica Ortodoxă Răsăriteană promovează o percepţie liturgică a lumii înconjurătoare. Ea proclamă o lume din belşug impregnată de Dumnezeu şi un Dumnezeu profund implicat în această lume. "Păcatul nostru originar", cum poate fi spus, nu se află în vreo încălcare legalistă a poruncilor religioase, care pot atrage mânia divină sau vinovăţia umană. Mai degrabă, el se află în refuzul nostru încăpăţânat, ca fiinţe umane, de a percepe lumea ca un dar al întâlnirii şi reconcilierii cu planeta noastră şi de a privi lumea ca taină a comuniunii cu restul umanităţii".

Fiind, practic, imposibil de acoperit în câteva rânduri tezaurul de gândire cuprins între coperţile acestei cărţi, ne vom limita, în finalul acestei prezentări, să afirmăm că Biserica Ortodoxă Română, potrivit mărturiei personale a Patriarhului Bartolomeu, este cea mai des vizitată Biserică Ortodoxă Autocefală, de la urcarea sa pe Tronul Patriarhiei Ecumenice, fapt petrecut în 1991, iată, în urmă cu 20 de ani. Şi numai din acest motiv, semnalarea apariţiei acestei lucrări în presa bisericească din România poate constitui un gest de firesc!

Această întâlnire a Tainei spre care ne îndrumă titlul cărţii este, aşadar, pe de o parte, însuşirea trăirii într-un spirit de dialog deschis şi respect reciproc, care e fundamentul dobândirii abilităţii de a trăi în comuniune; iar pe de altă parte, şi în primul rând, descoperirea Tainei Crucii şi a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, după cum însuşi Sanctitatea Sa ne spune, încheindu-şi Cuvântul înainte cu citatul paulin şi crezând că aceasta este: "Taina cea din veci ascunsă neamurilor, iar acum descoperită sfinţilor Săi" (Col. 1:26).

Sublim aşadar nu doar în cuvânt, ci şi în faptă, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu înnobilează traiectoria Ortodoxiei în contemporaneitate prin propria-i personalitate! Iată de ce o astfel de carte aşteaptă, poate, să fie tradusă şi în limba română.