Întâlniri culturale în cadrul Serilor Sinapsa

Sâmbătă, 29 noiembrie, într-un spaţiu amenajat cu mult bun gust, cu picturi ale unor artişti valoroşi, la braseria Alouette din Bucureşti, s-a desfăşurat o nouă ediţie a evenimentului cultural Serile Sinapsa, iniţiate şi moderate de scriitorul, eseistul şi teologul Florin Caragiu. Invitaţii acestei ediţii au fost Sorin Mărculescu, traducător important şi poet deopotrivă, şi Cosmin Perţa, poet, prozator şi redactor-şef al editurii Tracus Arte din Bucureşti.

Scriitorii au avut o scurtă lectură din poeziile lor, iar în partea a doua au au fost provocaţi la un interesant dialog despre rolul scrisului în zilele noastre, la receptarea publicului faţă de literatură şi a scriitorilor faţă de cititori şi, în general, o discuţie despre metabolismul scrisului. Publicul a participat cu întrebări, fiind dornic să afle cât mai multe din culisele creativităţii.

Sorin Mărculescu este un important hispanist român, traducător, poet și eseist. A oferit publicului românesc o nouă versiune a romanului lui Cervantes, “Don Quijote de la Mancha”. În ceea ce priveşte opera poetică proprie, proiectul său, demarat acum mai bine de patruzeci de ani, denumit „Carte singură” cuprinde şase volume lirice:  “Cartea nunților”, “Locul sâmburelui”, “Carte singură”, “Fluviu întâmplător”, “Lumină de seară”, “Partea din toate”. Florin Caragiu a spus în faţa auditoriului Serilor Sinapsa: “Sorin Mărculescu practică o poezie guvernată de tensiunea generatoare de paradoxuri a spargerii logicii comune în orizontul iminenței unei descoperiri. Imaginile se derulează ca într-un urcuș pe «scara dinaintearătării», într-o atmosferă caracterizată de melanjul între existent și inexistent, neîntâmplat și întâmplat, accesibil și impenetrabil, amintire și nemaivăzut («cum oare să fiu tot ce n-am fost?»; «cum să te umple de amintiri ceva ce parcă nici n-ar fi existat vreodată și totuși mă reprezintă în tot ceea ce aș fi putut deveni?”, «toate îmi aparțin de străine ce-mi sunt»; «reîncheagă-mă iarăși acum din toate pământurile pe care / nu am călcat și din fereastra pe ramele căreia fără să-l văd peisajul plânsul mi-l spală»). Într-o înlănțuire barocă de forme se derulează spectacolul imnic al unei chenoze a Divinului în om și a omului în Divin, ca o «laudă» a unei «povești fără sfârșit». Facere și desfacere a unei in-suflări, poezia adulmecă aporia, punctul unde ideea «explodează», generând scânteia emoției estetice la contactul cu senzația, cu carnea («învățătura ce n-are nevoie / de învățătură se cațără ca iedera pe viroagele / verticale-ale cărnii. până aici e calea până / aici adevărul și viața în arcul voltaic sfârâind / între ele»).  

Cosmin Perţa a publicat volumele de versuri: „Zorovavel”, Ed. Grinta, 2002, „Santinela de lut”, Ed. Vinea, 2006, „Cântec pentru Maria”, Ed. Vinea, 2007, ”Bătrânul, o divină comedie”, Ed. Charmides, 2009, „Fără titlu”, Ed. Paralela 45, 2011. A mai publicat romanul „Întâmplări la marginea lumii”, Ed. Cartea Românească, 2007, volumul de proză „Două povestiri”, Ed. Tracus Arte, 2010, eseul „Introducere în fantasticul de interpretare”, Ed. Tracus Arte, 2011 şi monografia „Radu G. Ţeposu, rafinament şi intuiţie”, Ed. MNLR, 2012.

Despre poezia lui Cosmin Perţa, Florin Caragiu a spus: “Privirea filmează «realitatea» ca «printr-o gaură de vierme”, cu acel simţ oniric al instabilităţii acute a fluxului conştiinţei. În apele de imagerii ale morţii, bântuite de figuri polimorfe, fantomatic alungite şi contorsionate, întâlnim insule de caldă umanitate. Erosul e unul grav, conştient de precaritatea vieții ce poartă amprentele unei istorii fracturate. Micile detalii amplifică în mişcări circulare tensiunea acestui eros care, umbrit de ameninţări indefinite, tinde să-şi disimuleze neliniştea, cum ar aștepta, lucid, trezirea din visul încărcat de presimţirile tragicului. Liniile de câmp ale arealului poematic converg în imagini cu profil apocaliptic. Un văl de gând și de noapte acoperă, protector, stările amestecate şi proteice, pictate în nuanțe de angoasă, incertitudine şi reverie”.

Fiind o ediţie de reînceput, publicul a fost de această dată aproape în întregime format din oameni de litere: Viorica Nişcov, Victor Potra, Irina Munteanu, Diana Caragiu, Daniela Şontică, Ştefan Ciobanu, Catia Maxim, Eugen Bot, Valeriu Mircea Popa.