Domnul meu și Dumnezeul meu, cu ce-l putem bucura noi, copiii, părinții și dascălii pe aproapele nostru, în aceste zile minunate de sărbătoare? Către cine să ne deschidem acum, Părinte, cerul inimii noastre,
Congresul Naţional de Teologie „Unitate eclesială și unitate națională”
Congresul Național de Teologie a fost organizat în perioada 20-24 mai 2018, la Palatul Patriarhiei din București, și a reunit personalități din țară și din diasporă. Acestea au prezentat referate în cadrul cărora au evidențiat importanţa Bisericii Ortodoxe Române în realizarea Marii Uniri din 1918, rolul limbii române în păstrarea unităţii religioase și naționale, semnificația Imnului național „Deșteaptă-te, române!”, ca simbol al identității și unităţii spirituale româneşti, aspecte privind manifestarea unităţii Bisericii în diaspora ortodoxă, precum și necesitatea mărturisirii unităţii credinţei în contextul provocărilor ideologice actuale.
În cele ce urmează, vă vom prezenta câteva declaraţii ale participanţilor la congres, din care rezultă responsabilitatea promovării unității credinţei românilor de pretutindeni, de către toţi cei care iubesc Biserica și neamul românesc.
„Între factorii identității româneşti, alături de limbă, origine, tradiții, teritoriu, port, se află și credința, împreună cu Biserica. Forța creştinismului nostru constă în nașterea sa organică. Românii s-au creștinat organic, gradual, prin cuvântul Domnului primit din om în om, de jos în sus. Ca urmare, creștinismul, la noi, a fost un factor principal de continuare a romanizării și un factor esențial în nașterea și statornicirea poporului român. Trăinicia acestei Uniri s-a făcut datorită faptului că Biserica noastră a fost suflet din sufletul acestei națiuni (...) Menirea noastră este nu numai să ne amintim, dar să le cinstim memoria, să le perpetuăm faptele și să încercăm să ducem mai departe moștenirea lor, dacă nu o putem ridica acolo unde s-ar cuveni. Țara aceasta merită o soartă mai bună, pentru că este una binecuvântată între toate de Domnul pe pământ.”
Acad. prof. dr. Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române
„Aș dori în primul rând să îmi exprim și cu acest prilej respectul și admirația pentru Patriarhia Română și, în general, pentru cultele din România care în acest an al Centenarului știu să marcheze cum se cuvine acest moment de vârf al conștiinței naționale. Atunci când amintim de lucrarea istorică a Bisericii Ortodoxe Române pentru păstrarea și afirmarea conștiinței naționale și de limbă a românilor din afara granițelor, nu putem să nu evocăm extraordinara activitate pe care aceasta o desfășoară și astăzi în diasporă, prin intermediul mitropoliilor, episcopiilor, parohiilor și mănăstirilor de peste graniță. Într-o lume globalizată, în care milioane de români trăiesc în afara granițelor țării, aceștia reușesc să își păstreze propria identitate și legătura cu ţara-mamă, în primul rând prin intermediul Bisericii. Sutele de parohii românești sunt adesea locul cel mai apropiat unde aceștia pot asculta și vorbi limba română, unde copiii pot învăța despre istoria, tradițiile și despre patrimoniul cultural și spiritual pe care românii îl poartă cu ei dincolo de granițe. Biserica este poate cel mai puternic pilon al păstrării și promovării identității românești dincolo de granițe.”
Victor Opaschi, Secretar de Stat pentru Culte
„Unirea pe care o sărbătorim în acest An al Centenarului a fost un ideal împlinit, așteptat îndelung și pregătit. Ca multe alte evenimente istorice ale neamului nostru, și Unirea românilor poartă amprenta Bisericii, prin reprezentanții săi de seamă prezenți în demersurile de realizare a Unirii. Biserica Ortodoxă Română a reușit să reprezinte interesele poporului păstorit, mobilizând atât elita intelectuală în săvârșirea acestei acțiuni care să fie recunoscută internațional, cât și mulțimea de credincioși, care să transmită că România Mare este dorința și voința lor. În evenimentele majore ale românilor găsim Biserica întotdeauna alături de popor, iar anul Marii Uniri este remarcabil și prin această cooperare într-un spirit solidar, dedicat unirii de neam și de credință.”
Ionel Florian Lixandru, Secretar de Stat Ministerul Educației Naționale
„Congresele anuale organizate de către Patriarhie, dar și dialogul permanent susținut la Universitatea din București între teologi, oameni de știință și filosofi sunt atât de utile și de fertile. Căci, deși adevărul este unul și același, el ni se prezintă sub diverse chipuri și se manifestă în ipostaze diferite, iar unitatea credinței și a cunoașterii trebuie să fie rodul căutării libere și al cercetării adevărului de către toți mărturisitorii de credință și iubitorii de înțelepciune. Tema dezbătută anul acesta - Unitate eclesială și unitate națională. Aspecte istorice și teologice - este relevantă sub mai multe aspecte. Este, mai întâi de toate, fără îndoială, o temă foarte importantă și actuală în anul celebrării jubileului nostru național constitutiv, anul în care sărbătorim o sută de ani de la Marea Unire care a condus la formarea statului român contemporan. Unitatea eclesială de credință este o condiție spirituală și duhovnicească sine qua non pentru orice proiect politic și cultural de anvergură care așază în centrul său unitatea națională ca valoare fondatoare supremă.”
Prof. dr. Mircea Dumitru, Rectorul Universității din București
„Prin referatele susținute și prin discuțiile avute la acest Congres Național de Teologie a fost evidențiată, mai întâi, legătura strânsă dintre unitatea de credinţă și unitatea Bisericii, iar, mai apoi, rolul Bisericii Ortodoxe în procesul de devenire a poporului român, în istoria căruia credinţa ortodoxă și identitatea etnică s-au susținut reciproc. Pe de altă parte, a fost evidențiată unitatea de credinţă ortodoxă la românii din diasporă, precum și contribuţia Bisericii Ortodoxe la formarea limbii literare române și la promovarea culturii româneşti, de-a lungul timpului.”
Pr. prof. dr. Viorel Ioniță, Consilier patriarhal onorific
„Congresul Național de Teologie, organizat de Patriarhia Română, a reprezentat un bun prilej de întâlnire-comuniune, de a dezbate retrospectiv, reflexiv și prospectiv coordonatele raportului dintre unitatea eclesială și unitatea națională, cu implicațiile și perspectivele istorice, culturale și teologice. Tema congresului, structurată judicios în mai multe subteme, a reunit contribuții, reflecții și dezbateri ale specialiștilor, din diverse perspective. S-a accentuat organicitatea dintre Biserică și neam, în decursul istoriei, rolul limbii române în păstrarea unităţii religioase și naționale, rolul Bisericii Ortodoxe Române în păstrarea unităţii poporului român, în contextul prozelitismului, al ideologiilor modernității și postmodernității, raportul Ortodoxie-națiune și Ortodoxie-cultură. Dezbaterile pe aceste teme s-au desfăşurat într-o notă dinamică și precisă, reunind în dialog teologic-cultural constructiv ierarhi, profesori de teologie, oameni de cultură și preoți. Concluzia generală a congresului a întărit convingerea că Biserica Ortodoxă a avut un rol decisiv și determinant în actul Unirii de la 1918, în formarea, afirmarea și devenirea istorică a poporului român, fiind și astăzi factor esențial de unitate, cultură și coeziune socială.”
Pr. prof. dr. Cristinel Ioja, Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea”, Universitatea „Aurel Vlaicu”, Arad
„Organizarea unui astfel de congres pune în valoare faptul că unitatea eclesială nu este doar conceptuală. Pentru a o trăi trebuie să înțelegem natura unităţii și manifestarea acesteia în fiecare comunitate: familială, parohială, bisericească, națională. M-a impresionat sesiunea inaugurală în care mesajele nu au fost doar un exercițiu de politețe și curtoazie, ci contribuții efective de mare profunzime pentru lămurirea temei congresului și a implicațiilor acesteia în viața Bisericii și a societății, în general. Diversitatea abordărilor, calitatea lor și a dezbaterilor a fost un mare câștig. Istoria nu ne ajută doar pentru a rememora trecutul și a ne aduce aminte de evoluțiile lingvistice sau instituționale. Ea hrănește, prin receptarea experiențelor contextuale, însăși conștiința eclesială.”
Pr. conf. dr. Patriciu Vlaicu, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Parohia „Sfântul Nicolae”, Bruxelles