O carte despre misiunea liniştii ca trăire tainică a împlinirii

Simţim grija lui Dumnezeu şi atunci când întâlnim o persoană care ne ajută să recunoaştem încă un pas spre conştientizarea propriei misiuni. E o binecuvântare întâlnirea cu doamna preoteasă Cristina Benga la Bucureşti, în Biserica „Sfântul Ştefan”-Cuibul cu barză, pentru că e un om care ne îndrumă pe această cale, astfel încât perspectiva să ne fie mai luminoasă, mai înălţată.

Cu o carieră academică complexă - profesor de religie, inspector metodist, realizator de lucrări ştiinţifice de pedagogie, profesor colaborator la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”- Bucureşti, realizator de emisiuni la TRINITAS TV și Radio TRINITAS, prezentând diferite teme de educație religioasă și nu numai - doamna preoteasă Cristina Benga şi-a construit continuu pedagogia cu exigenţa, dar şi cu blândeţea dascălului, precum și a formatorului responsabil, reuşind să adune mereu alături de sine sufletele elevilor și studenţilor săi (detalii care s-au remarcat şi în pelerinajele la care a participat, precum şi prin discuţiile cu tinerii şi femeile din parohie, deseori la sala de întâlnire a casei parohiale).

Doamna Benga a avut inițiativa de a înființa un grup internațional al preoteselor în anul 2021. Acest demers s-a conturat ca urmare a experienței pe care a avut-o cu aceste doamne minunate, atât în diasporă, cât și în țară. Alături de colaboratoarele ei, doamna preoteasă Simona Baltag (Italia) şi doamna preoteasă Cristina Iacob (Spania), coordonează în prezent întâlnirile, formările și dezbaterile care au ca abordare un specific aparte, în funcție de nevoile și solicitările soțiilor de preot. Grupul „Sfânta Nona” se axează pe comunicarea constructivă, asertivă şi pe susţinerea reciprocă și numără în prezent 800 de membre. Activitatea sa constă în organizarea de întâlniri cu preotesele din diasporă și din țară, ediţiile susţinute până acum fiind un prilej de conexiune pentru preotese din mai multe ţări. Obiectivul acestor întâlniri este atins prin deschiderea faţă de înţelegerea efortului misiunii depuse de preotesele de pretutindeni în transmiterea credinţei ortodoxe - cheia săvârşirii Tainei Preoţiei.

La evenimentul aniversar dedicat împlinirii a 30 de ani de la înfiinţarea Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, 31 mai 2024, ca o completare a deschiderii spre cunoaștere și comunicare, a fost prezentată o carte simbol, ce adună mărturii ale doamnelor preotese, volum îngrijit de dr. Cristina Benga şi dr. Alexandra Ștefan.

Coordonatoare a Grupului internațional de preotese „Sfânta Nona”, doamna preoteasă Cristina Benga a acceptat să răspundă unui interviu legat de acest proiect unic, cu atât mai mult cu cât acesta are o dimensiune formatoare şi inspiraţională. Aceste mărturisiri, flori cu diferite culori şi miresme, ieşite din aceeaşi jertfă, se adună în ultimele pagini ale cărţii sub „Rugăciunea preotesei”: „Binecuvântează, Doamne, jertfa mea cea smerită, văzută şi nevăzută, din zi şi din noapte, cea cu timp şi fără timp, pentru a primi, ca Sfânta Nona, nestricăcioasa cunună a vieţii”.

Cum v-a venit ideea să adunați aceste mărturii și să le dăruiți cititorilor? Vorbiți-ne puțin despre motivația și misiunea preotesei Cristina Benga.

În primul rând vreau să vă mulțumesc pentru atenția pe care o acordați acestui proiect, care sper să fie un gest de deschidere către multe inimi. Ideea s-a născut spontan, la una dintre Adunările eparhiale ale mitropoliei noastre, bine­cuvântată cu mare bucurie de către Înalt­prea­­sfințitul Părinte Mitropolit Serafim și susținută cu multă dragoste, pe toată perioada elaborării ei, de către Preasfințitul Părinte Sofian Brașo­veanul, cărora le suntem recunoscătoare. Spun „suntem recunoscătoare”, pentru că, alături de mine, colaboratoare a fost și doamna preoteasă Alexandra Ștefan din Parohia Alttöting, Germania. Împreună am reflectat asupra conceptului și a graficii cărții, pe care o dedicăm cu drag tuturor doamnelor preotese de pretutindeni. A fost un proiect unic în felul său, de­dicat împlinirii celor 30 de ani de la înființarea Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale și de Nord și realizat cu susți­nerea financiară a Secretariatului de Stat pentru Culte, căruia, de asemenea, îi aducem mulțumiri.

Mai exact, ce reprezintă titlul cărții?

„Urcuș duhovnicesc pe scara Raiului - Mărturii de suflet ale preoteselor din Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord” este o carte dedicată tuturor doamnelor preotese, de către preotese din diaspora mitropoliei mai devreme amintită.

Ne puteți vorbi puțin despre conținut?

Cu mare drag! Aceste mărturii de suflet sunt, așa cum am scris și în prologul ei, niște povești de viață ce nu pot fi înțelese decât dacă sunt trăite cu adevărat. Ele sunt o invitație deschisă în a descoperi o viață ce aparent pare ușoară, fără pretenții și absentă de sacrificii. Cartea este o radiografiere a emoțiilor și trăirilor soțiilor de preot plecate în străinătate. Fiecare mărturie are o valoare deosebită prin împărtășirea expe­rienței unice a celor ce susțin, alături de soții lor, misiunea creștin-ortodoxă în diasporă. Conceptul este împărțit în trei părți: prima conține, alături de prolog, cuvintele de învățătură ale ierarhilor noștri; partea a doua dezvăluie mărturisirile de suflet ale doamnelor preotese, iar partea a treia surprinde cititorul cu o rugăciune a preoteselor, un epilog și un scurt istoric al câtorva asociații de preotese.

Elaborarea conținutului s-a lăsat inspirată din învățătura teologico-duhovnicească a Sfântului Ioan Scărarul și fiecare preoteasă a avut libertatea să aleagă o treaptă care o reprezintă în urcușul său duhovnicesc și să o transforme într-o mărturisire simbol a maturizării sale spirituale, ce se poate lectura cu plăcere. Acesta conține multă sinceritate și eleganță. De asemenea, grafica exprimă cu mare naturalețe și fidelitate gingășia sufletească a preoteselor, iar culoarea aurie pune în evidență măreția învățăturii Sfântului Ioan Scărarul cu privire la lupta pentru desăvârșire, pentru mântuire. Elaborarea cărții a fost cu atenție gândită, conceptualizată până în cel mai mic detaliu. În conținutul propriei mele mărturisiri, amintesc de asemănarea uimitoare dintre viața călugărească și viața familiei de preot, aceasta din urmă fiind și ea chemată la o asceză ce presupune multe rigori, suficient efort și sacrificiu.

S-a mai scris așa ceva până acum?

Din câte știu eu, cred că nu, dovadă fiind interesul pentru apariția ei. Sper să nu greșesc. Stocul de carte a fost epuizat în trei zile. Este un proiect - repet - unic și l-am considerat ca pe o ediție de lux dedicată doamnelor preotese din toate timpurile, pentru că acestea o merită din plin. Poate deveni o sursă de inspirație și pentru alte mărturii ce ar aparține altor mitro­polii sau episcopii din țară sau din diasporă.

Ce puteți să ne spuneți despre efortul de familie de care se bucură misiunea creș­tină? Poate stârni comentarii în rândul celor care vă cunosc?

Oricine are voie să spună orice, nu mă deranjează. Important este că s-au realizat aceste proiecte, pentru că mi-am dorit să fac ceva pentru credința noastră ortodoxă, mai ales în perioada cât am fost profesor de religie ortodoxă la Colegiul German Goethe din București și profesor colaborator al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” tot din Bucu­rești pentru practica pedagogică a studenților. Soțul meu a avut și are proiectele sale personale, care nu au avut de-a face cu ceea ce mi-a îngăduit Dumnezeu să fac eu. Și chiar dacă ar fi așa, esențialul ar fi că împreună am reușit să slujim Bisericii-mamă de pe poziții diferite, fiecare cu talantul său. Adevărul este că fac cu drag ceea ce fac și că nu mi se datorează nimic. Am simțit că Sfântul Duh m-a inspirat mereu și că tot ce am gândit este un rod al rugăciunii.

Uneori îmi amintesc cu mare drag ce mi-a spus profesorul Viorel Nicolescu, care mi-a coordonat studiile doctorale: „Cristina, tu nu ești sora fratelui și nici soția soțului, tu ești tu! Să ai încredere în intuiția și pregătirea ta profesională!” Pot spune, în încheierea acestui răspuns, că am fost binecuvântată în cadrul proiectelor mele cu parteneri de lucru minunați și foarte competenți, pentru care sunt recunoscătoare.

Ne povestiți puțin cum se întâmplă eve­nimen­tele în viața dumneavoastră, ce vă inspiră?

Există multe persoane foarte importante care fac gesturi uriașe. Nu vreau să dau exemple, pen­tru că sunt multe. Femei care au creat insti­tuții, care au dezvoltat concepte, care au făcut fapte mărețe pentru credință, pentru salvarea oamenilor. Gesturile mele sunt minore, nesemnificative, cu un impact foarte mic asupra maselor sau comunităților de creștini. Cred că doar am răspuns diferitelor chemări din partea lui Dumnezeu, ce au fost transmise prin oamenii din jurul meu. Fiecare dintre noi primim asemenea mesaje. Acțiunile noastre nu sunt decât un dar al rugăciunii prin care se poate afla care ne este rostul în pelerinajul nostru temporar pe pământ.

Deci să dăm slavă lui Dumnezeu pentru acest puțin pe care tu îl percepi ca fiind ceva. Nu cred că este cazul să smintim, pentru că nu folosește nimănui. Domnul știe faptele fiecăruia, bune sau mai puțin bune, și ar trebui să fie îndeajuns.

Care este deviza dumneavoastră de viață?

Pasajele biblice m-au însoțit și m-au motivat să încerc să am o existență plină de sens: „Toate le pot întru Hristos, cel ce mă întărește!” (Filipeni 4, 13) și: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33).

Dar modelele dumneavoastră de viață?

Le amintesc acum doar pe maica Gavrilia, maica Tereza sau Hildegard de Bingen, modele feminine demne de urmat. Profilul feminin biblic este și el reprezentativ pentru mine.

Ce temeri are soția, mama, preoteasa, profesoara, autoarea, realizatoarea TV, cercetătoarea Cristina Benga?

Că aș fi putut rata un moment al vieții în care să-mi pun în lucrare harul sau să-mi fructific darul primit de la Dumnezeu. Fiecare dintre noi ar trebui să devină conștientă de misiunea ei pe pământ și apoi să se concentreze să nu o irosească. Fără o perspectivă a finalului nu există începuturi.

Considerați că sunt în preajma dumneavoastră persoane care nu vă înțeleg? Prieteni aveți?

Of, o întrebare dificilă. Oamenii de lângă tine sunt oglinda ta, deci depinde de tine cum te raportezi la ei. Cred că în această lume avem loc cu toții și este așa de mult de lucru, pe orice plan, spiritual sau material! Nu prea am timp să clasific sau să etichetez oamenii, pentru că sunt permanent în mișcare, în acțiune și energia mi-o investesc în relația cu familia, cu cei dragi sau în proiectele mele de suflet. Îmi place să cred că, dacă cineva are o anumită reacție într-un moment, sigur are un motiv întemeiat pentru care o face. Nu-mi rămâne decât să înțeleg și să mângâi sufletește pe cel care transpiră suferința lui, așa cum știe și cum poate. Lumea este plină de paradoxuri: iubire vs ură, invidie vs admirație, frică vs curaj, mai ales în momente în care te aștepți cel mai puțin. Așa că mă străduiesc din toată ființa să îl am ca model pe Hristos și să fac ceea ce pot, chiar dacă alții reușesc mai bine sau au idei mai bune. Pentru mine sentimentele celor din jur mă ajută să mă cunosc mai bine, să mă cercetez și să corectez cât mai rapid ceea ce se poate corecta. În rest, sunt mereu cu mintea ancorată în deviza „Adevăratele înfrângeri sunt renun­țările la vis”, deci continui să îndrăznesc și să sper. Cred în unicitatea și frumusețea ființei umane.

Din 2018 ați plecat în Germania și activitatea pe care o desfășurați vă definește ca o persoană activă, implicată în domeniul religios. Aveți o viață pusă în slujba lui Dumnezeu. Cum se concretizează ea pentru românii plecați în diasporă?

Am încercat să răspund într-adevăr invita­țiilor care au venit din partea comunităților sau parohiilor românești sau din partea altor organizații și asociații creștin-ortodoxe. Este vorba despre conferințe pe diferite teme creș­tine, workshopuri cu subiecte de educație creștină, convorbiri sau dezbateri duhovnicești susținute online sau în prezență fizică. Este minunat să întâlnesc români care se apropie de Dumnezeu, care descoperă rolul credinței și care doresc să-și schimbe viața. Încerc să fac totul cu natu­ralețe, să mă port firesc, să nu ies în evidență. Mă feresc sau mă străduiesc să nu judec pe nimeni, ci să vin în întâmpinare, așa cum pot sau cu ce știu, afirmând mereu: „Luminează, Doamne, ochii inimii mele!”, pentru a fi de folos celor ce mă caută.

Cum reușiți să vă păstrați calmul, entuziasmul, puterea de a vedea în fiecare persoană binele, darul, harul?

Încerc să mă pun în locul fiecărui partener de comunicare. Când îmi aduc aminte de chinurile pe care le-au îndurat cei care au fost martiri ai închisorilor, eu încep să mă rușinez. Deci, nu am motive să fiu altfel decât optimistă. În viața mea am trecut peste experiențe care m-au maturizat și care m-au ajutat să înțeleg ce este empatia și cum funcționează acest sentiment. M-am îmblânzit treptat și am încercat să-i ajut pe alții să-și facă cunoscută viața lor, să fie prezenți în exercitarea chemării pe care o au. Așa s-a născut Grupul internațional al doamnelor preotese „Sfânta Nona” și chiar cartea dedicată lor, de exemplu. Le-am ascultat, am fost în mijlocul lor și mi-am dorit ca sentimentele și poveștile lor de viață să fie cunoscute de la ierarhi la credinciosul de rând. Este mângâietor să promovezi ce valoare au cei din jur, să le pui darul în lucrare, să-i ajuți să-și în­mulțească talantul, să-i scoți din anonimatul smereniei. Nu poți aștepta ca alții să se poarte cu tine așa cum dorești, dacă tu însăți nu faci primul pas în acea direcție!

Vă mulțumesc pentru aceste gânduri și vă rog să ne transmiteţi un mesaj de înche­iere.

Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat darul vieții, familiei mele și celor pe care i-am cunoscut până acum le sunt recunoscătoare, pentru că m-au ajutat să cresc sufletește, să mă smeresc, să-mi curăț mintea și să-mi îndrept pașii cu răbdare spre împlinirea misiunii mele pămân­tești: slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui.