Răspunsuri duhovniceşti: E nevoie de fiii cuminţi ai neamului acesta de „sfinţi şi voievozi“

Răspunsuri oferite de pr. prof. Constantin Muha, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox "Sfântul Ioan Iacob" Dorohoi, parohul Bisericii "Sfânta Cuvioasă Parascheva" din Dorohoi.

Părinte director, care trebuie să fie ţinuta morală a elevului unui seminar teologic?

Cu certitudine una mult mai elegantă, mai deschisă adevăratelor valori pe care unii doar le aprobă, dar nu le acceptă, alţii nu le practică din diverse consideraţii, alţii le refuză sau le hulesc, părându-li-se desuete. Aceasta e "lupta acestui veac" - de a-ţi câştiga veşnicia sau a o pierde, prin atitudinea faţă de cuvântul lui Dumnezeu. În funcţie de modul în care te raportezi la acesta, poţi deveni un model sau opusul lui. Credinţa deprinsă de mic copil, puritatea, candoarea şi experimentarea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa lui, ataşamentul faţă de Biserică, familie, neam - acestea sunt valenţele normale ale tânărului. Nu întâmplător Mântuitorul recomandă ca etalon pentru câştigarea Împărăţiei lui Dumnezeu starea copilăriei.

Lumea contemporană s-a cam schimbat. A pierdut dimensiunea feerică şi bucolicul din alte vremuri. E mult mai schimonosită, din cauza prea multor griji, prea multor false deziderate trâmbiţate de diverse entităţi.

De aceea, e nevoie de tineri model pentru generaţia lor, care să ducă mai departe stindardul luptei culturale, moralizatoare şi sfinţitoare în fiinţa acestui neam de "sfinţi şi voievozi", cum frumos şi sugestiv îl intitulează adesea Părintele Patriarh Daniel. Citirea Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi, în lucrările cărora găsesc răspunsuri autorizate şi confirmate la frământările caracteristice vârstei, reprezintă antidotul valabil în orice vreme.

E adevărat că un astfel de tânăr are o chemare specială?

Da. Din popor se spune despre cineva că are chemare sau nu, "calcă a preot" sau nu. Chemarea aceasta se descoperă din pruncie şi se întreţine pe tot parcursul vieţii. E nevoie şi de părinţi cuminţi şi evlavioşi, de naşi de botez asemenea, de preotul din sat care să-l apropie de altar, fără a se teme de "concurenţă" în viitor, de profesorul de religie din şcoala gimnazială, care să-i susţină aspiraţiile.