Din toamnă, la Şcoala „Varlaam Mitropolitul“ au început cursurile şi elevii primei promoţii de gimnaziu. Ei au la dispoziţie condiţii deosebite de lucru, sunt îndrumaţi de o echipă de profesori mentori cu rezultate meritorii şi se bucură de atenţia unui diriginte cu drag de oameni. Este vorba despre profesorul de matematică Cristina Timofte, cu care am stat de vorbă într-o zi superbă de octombrie, în cancelaria şcolii.
Ce v-a atras atunci când aţi acceptat să fiţi doamna dirigintă?
Importanţa activităţii dirigintelui şi consilierului este subliniată atât prin cadrul legislativ fixat, firesc, de Ministerul Educaţiei Naţionale, cât şi prin literatura de specialitate. Se alătură fişei postului dirigintelui şi personalitatea omului-diriginte, cea care influenţează, în mod semnificativ, formarea intelectuală şi morală a elevilor, succesul desfăşurării procesului de învăţământ.
Ce se aşteaptă de la un diriginte bun?
Vă invit să enumerăm din răspunsurile date de părinţi, şcoală, comunitate: dragostea şi respectul faţă de copii şi tineri, faţă de om în general. Dirigintele trebuie să iubească profund şi sincer copiii, să se apropie cu simplitate de ei, să poarte de grijă fiecărui elev, să dovedească o mare răbdare cu ei; să suplinească profesionist, când este cazul, părintele, familia. Este necesar ca dirigintele să aibă un înalt spirit de dreptate, să ştie să aprecieze obiectiv şi nepărtinitor sârguinţa la învăţătură, purtarea disciplinată a elevului.
Dirigintele trebuie să fie un confident de încrederea, un sfătuitor, un model de moralitate, un bun psiholog, un ghid de orientare profesională. Influenţa personală a dirigintelui nu poate fi înlocuită de resurse materiale: nici de manuale, nici de norme, instrucţiuni, nici de cele mai noi dotări audiovizuale.
Putem spune că personalitatea dirigintelui de la Gimnaziul „Varlaam Mitropolitul“ le include.
Da, şi aş adăuga că totul este completat de iubire, dăruire, consecvenţă şi perseverenţă, răbdare, atenţie, optimism, cinste, modestie, exigenţa faţă de sine şi, nu în ultimul rând, credinţa.
Este dificil, un pic copleşitor, nu-i aşa?! Şi totuşi, de ce diriginte?
Este mai confortabil, sigur să stai pe „marginea terenului“, să analizezi - atotcunoscător şi rece - norme, comportamente, atitudini, să aplici cumva algoritmic ceea ce specialiştii din diferite domenii au stabilit ca fiind optim. Eşti apărat de ceea ce înseamnă vulnerabilitate, gust amar deoarece furnizezi doar servicii educaţionale.
Nu ştiu dacă voi confirma măcar o miime din aşteptări, însă am considerat că este cazul să-mi asum misiunea unui creştin. Este responsabilitatea mea să susţin, profesional şi personal, dezvoltarea şi devenirea copiilor din perspectiva unei pedagogii valoroase, a unei trăiri cu sens. Mă uit la toţi colegii mei, observ pe faţa lor un zâmbet uşor, permanent, mesajul că tot ceea ce construim, cu ajutorul lui Dumnezeu, în această şcoală este bun, trainic, nu numai pentru copii. Cred că se împlineşte rostul nostru, se dă sens profund, real vieţii noastre.
Cum a fost prima întâlnire cu elevii gimnazişti?
Legăturile trainice au nevoie de timp, de contexte variate de manifestare, tatonări reciproce, dialoguri reale, uneori chiar deranjante. Iată de ce prima întâlnire a avut loc, de fapt, în clasa a IV-a. Ochi frumoşi, strălucitori, iscoditori, voci netemătoare, zâmbete, râsete, întrebări personale, curiozităţi exprimate, întrebări, dorinţe, spaime, dar, mai ales încredere şi dăruire. Aşa a fost!
Ce v-a plăcut cel mai mult la Gimnaziul „Varlaam Mitropolitul“?
Unul dintre punctele sensibile ale oamenilor este lipsa încrederii în semeni, susţinută obiectiv de dorinţa unui câştig facil, material, fără a ţine cont de efecte şi daune colaterale sau pe termen lung. Tot ceea ce am discutat cu Consiliul director al Fundaţiei „Varlaam Mitropolitul“ a confirmat ceea ce a spus Profesorul şi Dirigintele omenirii, Iisus Hristos, în Evanghelia după Matei - „Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu, iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este“.
Şcoala în ansamblul ei, nu numai gimnaziul, ci şi grădiniţa şi ciclul primar, este organizată ca un mediu deosebit de învăţare, material (dotări moderne - n.r.), emoţional (există o bună credinţă a tuturor - n.r.), spiritual. Legătura cu părinţii copiilor este reală, concretă şi plină de încredere şi susţinere.
Ce planuri aveţi pentru prima promoţie a gimnaziului?
„Quo vadis“?! Ştim că drumurile bune se aleg din timp, De la bun început, alături de colegi din şcoală, fundaţie, părinţi, am conturat un profil al absolventului Şcolii „Varlaam Mitropolitul“, viitor licean „Varlaam Mitropolitul“, un reper de personalitate sub aspect profesional, emoţional, spiritual în societate. Este mult, puţin? Eu cred că este realizabil!!! Rolul gimnaziului este acela de a face ca DA să fie DA, iar NU să fie NU!
Care este cea mai frumoasă amintire a dvs. din timpul gimnaziului, de când eraţi elevă?
Cea mai frumoasă amintire?! Abia în clasa a VII-a am avut alături un om, doamna dirigintă, un profesor şi om extraordinar. Ne-a arătat diferenţa dintre „angajat al sistemului educaţional“ şi „profesor, mentor“. Am şi acum în ochi o imagine superbă - toată clasa noastră, aşezată pe iarba unui pisc din Bucegi, dimineaţa, trăind răsăritul soarelui, cu toată lumea la picioarele noastre. Diriginta era lângă noi. Ea ne-a condus în acel loc!
