Poezia Vechiului Testament: „Ca o minune m-am făcut multora”

Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac.
Întru dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate, pleacă urechea Ta către mine şi mă mântuieşte.
Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să mă mântuieşti,
Că întărirea şi scăparea mea eşti Tu.
Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege şi a celui ce face strâmbătate, că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele.
Întru Tine m-am întărit din pântece; din pântecele maicii mele Tu eşti acoperitorul meu; întru Tine este lauda mea pururea.
Ca o minune m-am făcut multora, iar Tu eşti ajutorul meu cel tare. Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta. Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor; când va lipsi tăria mea, să nu mă laşi pe mine.
Că au zis vrăjmaşii mei mie şi cei ce păzesc sufletul meu s-au sfătuit împreună, zicând: Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriţi-l şi-l prindeţi pe el, că nu este cel ce izbăveşte.
Dumnezeule, nu Te depărta de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!
Să se ruşineze şi să piară cei ce defăimează sufletul meu, să se îmbrace cu ruşine şi înfruntare cei ce caută să-mi facă rău. Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine şi voi înmulţi lauda Ta.
Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta, al căror nume nu-l cunosc. Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, îmi voi aduce aminte numai de dreptatea Ta. Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţile mele şi eu şi astăzi vestesc minunile Tale. Până la bătrâneţe şi cărunteţe,
Dumnezeule, să nu mă părăseşti, ca să vestesc braţul Tău la tot neamul ce va să vină, Puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, până la cele înalte, măreţiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea Ţie?
Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te mi-ai dat viaţă şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.
Înmulţit-ai spre mine mărirea Ta şi întorcându-Te m-ai mângâiat şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.
Că eu voi lăuda cu instrumente de cântare adevărul Tău, Dumnezeule, cânta-voi ţie din alăută, Sfântul lui Israel.
Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta ţie şi sufletul meu pe care l-ai mântuit. Încă şi limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, când vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi facă rău. (Psalmul 70)