Duminica a 31-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon) Luca 18, 35-43 În vremea aceea, pe când Se apropia Iisus de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind. Și, auzind el mulțimea care trecea,
Din vieţile minunate ale monahilor
Se spune că un monah bătrân a rămas odată, peste noapte, într-un templu păgân, unde odinioară erau veneraţi zeii. Dintr-odată, l-a înconjurat un număr mare de diavoli şi i-au zis:
- Du-te din locul nostru! Dar bătrânul le-a răspuns: - Voi nu aveţi loc! Atunci, necuraţii i-au smuls nuielele din care împletea coşuri şi i le-au risipit. Călugărul a început să le adune liniştit. Înfuriindu-se tare, un necurat l-a apucat de mână şi a început să-l tragă, să-l scoată afară. Atunci, bătrânul s-a agăţat de uşă şi a strigat: - Iisuse, ajută-mi! Şi îndată au fugit viclenii. Bătrânul început să plângă. Domnul i-a zis: - De ce plângi? - Pentru că necuraţii îndrăznesc să-l apuce pe om şi să-l necăjească. - Tu te-ai lenevit la rugăciune, căci când M-ai căutat, ai văzut cum M-am arătat ţie?