Din vieţile minunate ale monahilor

Un articol de: Ana Pascu - 28 Noiembrie 2009

Se spune că un monah bătrân a rămas odată, peste noapte, într-un templu păgân, unde odinioară erau veneraţi zeii. Dintr-odată, l-a înconjurat un număr mare de diavoli şi i-au zis:

- Du-te din locul nostru!

Dar bătrânul le-a răspuns:

- Voi nu aveţi loc!

Atunci, necuraţii i-au smuls nuielele din care împletea coşuri şi i le-au risipit. Călugărul a început să le adune liniştit. Înfuriindu-se tare, un necurat l-a apucat de mână şi a început să-l tragă, să-l scoată afară. Atunci, bătrânul s-a agăţat de uşă şi a strigat:

- Iisuse, ajută-mi!

Şi îndată au fugit viclenii. Bătrânul început să plângă. Domnul i-a zis:

- De ce plângi?

- Pentru că necuraţii îndrăznesc să-l apuce pe om şi să-l necăjească.

- Tu te-ai lenevit la rugăciune, căci când M-ai căutat, ai văzut cum M-am arătat ţie?