Am primit la redacţie cu bucurie mai multe texte despre zidirea Catedralei Naţionale, scrise de elevi de la Liceul Teoretic „Sfinţii Trei Ierarhi” din Bucureşti. Micile eseuri au fost adunate de Mara Lina, care
Din vieţile minunate ale monahilor
Domnul răsplăteşte o inimă curată cu daruri uimitoare. Să vedeţi ce a primit Sfântul Onufrie pe când era copil.
Sfântul Onufrie cel Mare s-a născut pe când la Roma stăpânea împăratul Diocleţian, în al treilea secol după Hristos. Tatăl său era Narsita, împăratul Persiei. Ani de zile s-a rugat lui Dumnezeu ca să dobândească un prunc, dar, când l-a primit, l-a aruncat în foc, ascultând sfaturile necuratului. Dar Dumnezeu l-a păzit pe prunc nevătămat, şi împăratul, recunoscând că a fost înşelat, l-a scos şi s-a căit. Îngerul Domnului l-a certat şi i-a poruncit să-l boteze şi să-l ducă în pustie. Pe drum, o căprioară i-a urmat, ca să hrănească pruncul cu laptele ei. După voia lui Dumnezeu, copilaşul a fost lăsat la o mănăstire din Egipt. Pe când avea şapte ani, Sfântul Onufrie îi oferea Pruncului Hristos, pictat în icoană, pâinea pe care o căpăta de la părintele trapezar. Domnul Hristos întindea mânuţa din icoană şi lua pâinea. Părintele trapezar a văzut minunea de mai multe ori şi i-a vestit pe ceilalţi părinţi. La îndemnul stareţului, când a mai cerut pâine, părintele trapezar i-a spus: - Nu mai am pâine, du-te şi cere Aceluia Căruia i-ai dat pâine de mai multe ori. Copilul s-a dus şi i-a cerut. Şi Domnul i-a dat o pâine uriaşă, caldă, grea, albă ca zăpada. Uimiţi, părinţii au gustat şi ei din pâinea minunată, să se bucure de darul lui Dumnezeu...



