Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Pagina copiilor Din vieţile minunate ale monahilor

Din vieţile minunate ale monahilor

Un articol de: Ana Pascu - 14 Iunie 2009

Domnul răsplăteşte o inimă curată cu daruri uimitoare. Să vedeţi ce a primit Sfântul Onufrie pe când era copil.

Sfântul Onufrie cel Mare s-a născut pe când la Roma stăpânea împăratul Diocleţian, în al treilea secol după Hristos. Tatăl său era Narsita, împăratul Persiei. Ani de zile s-a rugat lui Dumnezeu ca să dobândească un prunc, dar, când l-a primit, l-a aruncat în foc, ascultând sfaturile necuratului. Dar Dumnezeu l-a păzit pe prunc nevătămat, şi împăratul, recunoscând că a fost înşelat, l-a scos şi s-a căit. Îngerul Domnului l-a certat şi i-a poruncit să-l boteze şi să-l ducă în pustie. Pe drum, o căprioară i-a urmat, ca să hrănească pruncul cu laptele ei. După voia lui Dumnezeu, copilaşul a fost lăsat la o mănăstire din Egipt.

Pe când avea şapte ani, Sfântul Onufrie îi oferea Pruncului Hristos, pictat în icoană, pâinea pe care o căpăta de la părintele trapezar. Domnul Hristos întindea mânuţa din icoană şi lua pâinea. Părintele trapezar a văzut minunea de mai multe ori şi i-a vestit pe ceilalţi părinţi. La îndemnul stareţului, când a mai cerut pâine, părintele trapezar i-a spus:

- Nu mai am pâine, du-te şi cere Aceluia Căruia i-ai dat pâine de mai multe ori.

Copilul s-a dus şi i-a cerut. Şi Domnul i-a dat o pâine uriaşă, caldă, grea, albă ca zăpada. Uimiţi, părinţii au gustat şi ei din pâinea minunată, să se bucure de darul lui Dumnezeu...