Întâmplări minunate cu îngeri

Îngerii ne păzesc

Cuviosul Paisie cel Mare a văzut odată pustia plină de îngeri. S-a minunat şi s-a întrebat:

- Ce caută, oare, atâţia îngeri în pustiu?

Un înger s-a apropiat de el şi i-a spus:

- Suntem îngerii păzitori ai monahilor. Suntem trimişi de Dumnezeu să-i însoţim şi să-i păzim pe monahi.

Altădată, un călugăr s-a dus la Cuviosul Paisie să-i ceară un sfat şi l-a găsit dormind. Un înger îl păzea cu dragoste. Monahul s-a minunat şi a spus:

- Cu adevărat, Dumnezeu îi păzeşte prin sfinţii Săi îngeri pe cei ce-şi pun nădejdea în El!

Îngerii slujesc Sfânta Liturghie împreună cu oamenii

Cuviosul Iacov regreta că oamenii nu ştiu câţi îngeri sunt în altar în timpul Sfintei Liturghii. Odată, minunându-se de ei, uitase să iasă cu Sfintele Daruri. Atunci a simţit că-l împinge ceva de umăr: era o aripă uriaşă, cu care un arhanghel îl îndemna să facă Vohodul Mare.

Lupta dintre îngeri şi draci pentru sufletul omului…

A fost odată, prin părţile Africii, un vameş creştin, dar tare zgârcit şi rău, pe nume Petru. Nu dăduse niciodată nimănui nici măcar o bucată de pâine.

Odată, săracii au vorbit despre el şi unul, mai şugubăţ, a făcut prinsoare că el va reuşi să obţină o pomană de la Petru. S-a dus la vameş, care tocmai descărca o căruţă cu pâine. Atâta gălăgie a făcut săracul, cerându-i de pomană, încât, furios, Petru a luat o pâine şi a aruncat-o în el, ca să îl alunge. Săracul a luat-o bucuros şi a plecat.

Noaptea, Petru a avut un vis înfricoşător. Se făcea că se afla în faţa unui Judecător şi nişte negri urâţi voiau să-i ia sufletul, deoarece nu a făcut nimic bun. Un înger luminos a venit cu o pâine şi a zis:

- Nu este adevărat! Ieri, Petru a dat o pâine unui sărac. Iată pâinea!

Judecătorul, care era Domnul Hristos, a spus:

- Să punem pe cântar faptele rele ale lui Petru într-o parte şi pâinea în cealaltă parte.

Şi ce să vezi? Prin mila Domnului, pâinea a cântărit mai mult decât faptele rele, şi necuraţii au dispărut. După ce s-a trezit, Petru s-a gândit:

- Dacă o pâine dată fără voie unui sărac m-a ajutat atât de mult, cât de plăcuţi sunt, oare, lui Dumnezeu cei ce fac milostenie tot timpul?