Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Întâmplări minunate cu îngeri
Îngerii ne păzesc
Cuviosul Paisie cel Mare a văzut odată pustia plină de îngeri. S-a minunat şi s-a întrebat: - Ce caută, oare, atâţia îngeri în pustiu? Un înger s-a apropiat de el şi i-a spus: - Suntem îngerii păzitori ai monahilor. Suntem trimişi de Dumnezeu să-i însoţim şi să-i păzim pe monahi. Altădată, un călugăr s-a dus la Cuviosul Paisie să-i ceară un sfat şi l-a găsit dormind. Un înger îl păzea cu dragoste. Monahul s-a minunat şi a spus: - Cu adevărat, Dumnezeu îi păzeşte prin sfinţii Săi îngeri pe cei ce-şi pun nădejdea în El! Îngerii slujesc Sfânta Liturghie împreună cu oamenii Cuviosul Iacov regreta că oamenii nu ştiu câţi îngeri sunt în altar în timpul Sfintei Liturghii. Odată, minunându-se de ei, uitase să iasă cu Sfintele Daruri. Atunci a simţit că-l împinge ceva de umăr: era o aripă uriaşă, cu care un arhanghel îl îndemna să facă Vohodul Mare. Lupta dintre îngeri şi draci pentru sufletul omului… A fost odată, prin părţile Africii, un vameş creştin, dar tare zgârcit şi rău, pe nume Petru. Nu dăduse niciodată nimănui nici măcar o bucată de pâine. Odată, săracii au vorbit despre el şi unul, mai şugubăţ, a făcut prinsoare că el va reuşi să obţină o pomană de la Petru. S-a dus la vameş, care tocmai descărca o căruţă cu pâine. Atâta gălăgie a făcut săracul, cerându-i de pomană, încât, furios, Petru a luat o pâine şi a aruncat-o în el, ca să îl alunge. Săracul a luat-o bucuros şi a plecat. Noaptea, Petru a avut un vis înfricoşător. Se făcea că se afla în faţa unui Judecător şi nişte negri urâţi voiau să-i ia sufletul, deoarece nu a făcut nimic bun. Un înger luminos a venit cu o pâine şi a zis: - Nu este adevărat! Ieri, Petru a dat o pâine unui sărac. Iată pâinea! Judecătorul, care era Domnul Hristos, a spus: - Să punem pe cântar faptele rele ale lui Petru într-o parte şi pâinea în cealaltă parte. Şi ce să vezi? Prin mila Domnului, pâinea a cântărit mai mult decât faptele rele, şi necuraţii au dispărut. După ce s-a trezit, Petru s-a gândit: - Dacă o pâine dată fără voie unui sărac m-a ajutat atât de mult, cât de plăcuţi sunt, oare, lui Dumnezeu cei ce fac milostenie tot timpul?
