Am primit la redacţie cu bucurie mai multe texte despre zidirea Catedralei Naţionale, scrise de elevi de la Liceul Teoretic „Sfinţii Trei Ierarhi” din Bucureşti. Micile eseuri au fost adunate de Mara Lina, care
Povestea unei vindecări miraculoase
Românii credeau că cei paralizaţi dintr-odată au fost pedepsiţi de iele şi pot fi vindecaţi de căluşari. Dar cei înţelepţi ştiu că e mai bine să te rogi lui Dumnezeu, de la care vine orice tămăduire. Nu i-a vindecat Domnul Hristos pe orbi, pe leproşi şi paralitici? Mai aproape de noi, sfinţii vindecă şi ei, prin puterea harului primit…
Să vă spun povestea adevărată a unui grec, Stavros Kalkandis, vindecat de Dumnezeu pentru rugăciunile Sfântului Nectarie din Eghina. Rănit de două ori la ceafă în război, tânărul ofiţer a paralizat complet. Niciun tratament medical, oricât de costisitor, nu l-a ajutat. Conştient că nu va mai merge niciodată, Stavros Kalkanidis a fost cuprins de disperare. L-au scos din această stare rugăciunile părintelui Filothei Zervakos, trimis de Dumnezeu să îl ajute. S-a spovedit, s-a apropiat de Domnul prin pocăinţă şi rugăciune şi s-a însănătoşit sufleteşte, deşi trupul său era din ce în ce mai bolnav. Apoi a fost la Eghina, să se roage Sfântului Nectarie. Acolo a simţit că se va întâmpla o minune, căci o femeie din biserică vede că, pe lângă părintele Filothei, în altar slujea şi Sfântul Nectarie, deşi de mult plecase la Domnul… Într-un alt pelerinaj la Eghina, cere să fie ridicat ca să se închine sfintelor moaşte şi simte că-l îmbrăţişează pe Sfântul Nectarie. Zguduit, îi spune: „Sfinte, n-am venit să-ţi cer nimic astăzi, ci am venit să mă ofer pe mine însumi, întreg, lui Hristos“. Şi, după zece zile, simte că s-a dezlegat ceva în el şi cere să se ridice singur. Şi a mers, uimindu-i pe bolnavii din salon, apoi pe doctori…



