Sfântul Grigorie Dialogul şi săracul

Ştiaţi, dragi copii, că Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, care se săvârşeşte în Postul Mare, este alcătuită de Sfântul Grigorie Dialogul, episcopul Romei? Acest mare sfânt al Bisericii a trăit în anii 540-604, iar prăznuirea lui se face pe 12 martie.

Am să vă spun o întâmplare din vremea în care nu era încă episcop, ci era egumen al unei mănăstiri.

Într-o zi a venit la el un sărac şi l-a rugat:

- Miluieşte-mă, robul lui Dumnezeu Cel Preaînalt, că am fost corăbier şi mi s-a sfărâmat corabia şi am pierdut toate cele ale mele, ba şi pe cele străine.

Iar iubitorul de săraci Grigorie l-a chemat pe ucenicul său şi i-a zis:

- Frate, mergi şi dă-i şase galbeni.

Dar după puţin timp, în aceeaşi zi, a venit acelaşi sărac şi i-a zis:

- Mai miluieşte-mă, robule al lui Dumnezeu, că mult am pierdut şi puţin mi-ai dat. Sfântul Grigorie a spus iarăşi ucenicului să îi dea alţi şase galbeni. Primind săracul şi aceşti bani, s-a dus, şi, după puţină vreme, în aceeaşi zi, a venit iarăşi, zicând:

- Miluieşte-mă, robule al lui Dumnezeu, dă-mi şi altă milostenie, că multe am pierdut.

Iar fericitul a zis ucenicului:

- Du-te şi dă-i alţi şase galbeni.

Dar ucenicul i-a spus:

- Părinte, nu a mai rămas nici un alt galben.

- N-avem altceva, vreun lucru sau haină să-i dăm?

- Doar vasul de argint pe care mama voastră l-a trimis cu puţine legume.

- Dă-i acel vas.

Şi primind săracul şi acel vas, a plecat.

Iar după ce fericitul Grigorie a ajuns patriarh, a poruncit, după cum era obiceiul, să fie chemaţi doisprezece săraci la masă. Venind săracii şi şezând împreună cu patriarhul la masă, acesta a văzut că sunt treisprezece şi a întrebat:

- Nu am zis să fie chemaţi doisprezece?

Dar ceilalţi, nevăzându-l pe al treisprezecelea, au spus că nu sunt decât doisprezece.

Cunoscând Sfântul că este vedenie dumnezeiască, după ce au terminat masa, l-a oprit pe acela şi l-a rugat să îi spună cine este şi care îi este numele. Acesta i-a răspuns:

- Pentru ce întrebi numele meu? Eu sunt săracul acela care a venit la tine şi i-ai dat doisprezece galbeni şi vasul de argint. Să ştii că în ziua aceea în care ai avut îndelungă răbdare şi inimă bună, a poruncit Domnul să fii patriarh.

- De unde ştii tu că atunci a rânduit Domnul să fiu patriarh?

- Fiindcă îngerul Domnului sunt eu, de aceea ştiu. Că şi atunci Domnul m-a trimis, ca să încerc mintea ta, dacă faci milostenie din iubire de oameni şi nu cu făţărnicie. Nu te teme acum. Domnul m-a trimis să fiu împreună cu tine. Orice vei vrea să ceri de la Dumnezeu, trimite cererea ta prin mine.

Atunci Sfântul Grigorie a căzut cu faţa la pământ, s-a închinat Domnului şi a zis:

- Dacă pentru acel dar aşa de mic Domnul mi-a arătat atâta mulţime de milostiviri încât şi pe îngerul Său l-a trimis să fie cu mine, la ce slavă se vor învrednici cei ce vor împlini toate poruncile Lui! Pentru că bine s-a spus: Milostenia se laudă la judecată şi cel ce miluieşte pe săraci Îl împrumută pe Dumnezeu.

Iată, dragii mei, altă pildă de bunătate şi milostenie, la care să ne gândim în această perioadă a Postului, încercând, după puterile noastre, să o urmăm.