Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27 În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să
Sfinţi copii...
Să ştiţi că mulţi copii au devenit sfinţi, pentru credinţa lor, pentru iubire, milă şi generozitate... Unii au devenit mucenici, suferind chinuri cu curaj alături de părinţii lor, cum au fost fiii Sfântului Constantin Brâncoveanu. Sfânta Filofteia, care se odihneşte la Curtea de Argeş, a fost martirizată de însuşi tatăl ei, pentru că împărţea mâncare copiilor săraci.
Unii sfinţi copii au primit încă din timpul vieţii darul facerii de minuni, asemenea călugărilor din pustie. Să vă spun povestea Sfântului Mucenic Neofit, care a trăit în secolul al treilea, în cetatea Niceea. Neofit a făcut minuni de la vârsta de zece ani. Se spune că şi el îşi împărţea mâncarea copiilor săraci. După ce se săturau, Neofit le astâmpăra şi setea, lovind o piatră din zid: imediat izvora apă! Abia după un an a aflat mama sa, prin descoperire dumnezeiască, că fiul ei face minuni. Mama a cerut lămuriri şi Domnul i-a trimis lui Neofit un porumbel luminos, care să-l înveţe şi să-l ocrotească. Uimită, mama a căzut secerată, dar Neofit a înviat-o. După o vreme, porumbelul l-a dus pe copil în munte, într-o peşteră, unde locuia un leu. Sfântul l-a îndemnat să plece şi leul l-a ascultat. Pe când avea 15 ani, a fost dus de îngeri în faţa dregătorului Deciu, care îi obliga pe oameni să jertfească idolilor. Neofit l-a mustrat şi dregătorul l-a supus chinurilor. Au încercat să-l ardă, dar Domnul l-a păzit nevătămat în cuptor. Urşii nu l-au atins, nici leul căruia îi luase peştera şi care fusese prins. Atunci, un oştean l-a străpuns cu suliţa şi Sfântul Neofit, în vârstă de 15 ani, a trecut la viaţa veşnică. … şi copii credincioşi Dumnezeu ascultă rugăciunea curată a copiilor şi, de multe ori, sfinţii şi Maica Domnului îi scot din necazuri. În 1507, un cutremur a dărâmat multe case din insula Creta. Într-o prăvălie era pictată o icoană a Maicii Domnului, faţă de care oamenii aveau multă evlavie. În seara cutremurului, prăvălia s-a prăbuşit, prinzând în dărâmături doi copii. Oamenii au venit în grabă să le caute trupurile. Mare le-a fost mirarea când i-au găsit nevătămaţi! Copiii le-au povestit că s-au rugat Maicii Domnului din icoană şi Preacurata li s-a arătat şi i-a ferit de pietrele ce se prăbuşeau. Ulterior, acolo s-a construit o biserică, numită, până astăzi, „Doamna cetăţii“. (întâmplări repovestite după 153 de istorisiri minunate adunate de la Sfinţii Părinţi, antologie de A. RUS şi C. TĂMAŞ, Editura Sofia, Bucureşti, 2002)