Cu şase zile înainte de sfinţirea iconostasului Catedralei Naţionale am păşit pentru prima dată în interiorul edificiului. Apropiindu-mă de iconostas, pentru câteva momente mi-am oprit gândurile şi respiraţia. E o lucrare unică şi invită la meditaţie. Daniel Codrescu, pictorul care a realizat catapeteasma, ne-a povestit despre conceperea proiectului, materialele cu care a lucrat şi emoţiile sale izvorâte din realizarea unei asemenea lucrări de importanţă naţională. Am venit cu dorinţa de a afla cât mai multe despre acest proiect şi am plecat cu o stare de adâncă evlavie, pe care doar participarea la Sfânta Liturghie ori întâlnirea cu oameni sporiţi duhovniceşte ne-o poate da.
Domnule Daniel Codrescu, cum aţi conceput proiectul iconostasului de la Catedrala Naţională? De ce s-a ales tehnica mozaicului?
Prima dată am discutat cu părintele consilier Nicolae Crângaşu despre proiectul realizării catapetesmei din mozaic, în urmă cu trei ani. Din cauza altor priorităţi proiectul nu a început atunci. Dar am rămas cu acest gând timp de trei ani. După ce am văzut planul arhitectural al catedralei, proiectul catapetesmei mi l-am imaginat în moduri diferite. Am început cu gândul de a face niște ancadramente de marmură pentru fiecare icoană, așa cum există tradiția în catedralele mari din Europa. După mai multe variante, pe care le-am propus Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și după discuții cu ingineri, s-a ajuns la concluzia că ar fi foarte riscant să facem asemenea ancadramente din marmură, pentru că ar afecta structura de rezistență a catedralei. Preafericitul Părinte Patriarh ne-a sugerat ca iconostasul să fie un ecran complet din mozaic. Mi s-a dat această temă și drept urmare am ajuns la imaginea pe care o avem astăzi în față. Cred că este o imagine potrivită pentru acest iconostas, pentru că și în spațiul românesc există multe iconostase din zid pictate în frescă. La Catedrala Națională durata de viață fiind calculată la cel puțin 500 de ani de acum încolo, Părintele Patriarh s-a gândit că o bună variantă de pictură ar fi cea în tehnica mozaicului, care este cea mai rezistentă în timp și are anumite valențe estetice și liturgice, încadrându-se foarte bine într-un edificiu de asemenea dimensiuni. În tradiția bizantină există multe exemple de icoane reprezentative realizate în mozaic.
Programul iconografic pe care l-aţi ales este cel clasic? Există și particularități?
Da, structura este clasică. Are patru registre principale la care se adaugă crucea și moleniile. Începând de sus, regăsim registrul sfinților proroci, apoi pe cel al sfinților apostoli, praznicele împărătești și icoanele împărătești. De obicei, într-o catapeteasmă există patru icoane împărăteşti, aici avem șase, ceea ce ne-a ajutat să reprezentăm cele două hramuri, „Înălțarea Domnului” și „Sfântul Apostol Andrei”. În partea stângă, am aşezat icoanele Sfinţilor Nicolae și Ioan Botezătorul, doi dintre cei mai iubiţi sfinţi în spaţiul românesc. Tot ca o particularitate, în registrul sfinților apostoli avem reprezentată Sfânta Treime, care în acest caz ocupă locul Dreptului Judecător, care a fost mutat la icoana împărătească a Mântuitorului Iisus Hristos. Astfel, împreună cu icoana Maicii Domnului şi a Sfântului Ioan Botezătorul am simbolizat icoana Deisis. Sfânta Treime a fost aleasă de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel tocmai în ideea de a sublinia citatul din Sfânta Scriptură care spune „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28, 19). Sfinții apostoli propovăduiesc învățătura Sfintei Treimi, fiind reprezentanții care botează neamurile. Având în vedere că această catedrală este un edificiu important al poporului român, această reprezentare se potrivește bine din punct de vedere iconografic și teologic.
Am văzut că printre icoanele iconostasului sunt inserate și câteva fragmente din Sfânta Scriptură; care este rolul lor?
Da, aceasta este o altă particularitate. Este o altă idee care a venit de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, aceea de a decora spațiile aflate deasupra ușilor diaconești cu patru citate referitoare la simbolistica trecerii și a ușilor.
Ce fel de materiale ați folosit în realizarea catapetesmei din Catedrala Națională?
Am lucrat cu materiale de la doi producători din Italia, cele mai multe materiale de la o firmă din Veneția, altele de la Murano. Aceştia au cea mai mare tradiție în prelucrarea teserelor și cea mai bună garanție că aceste materiale nu se vor degrada și își vor păstra rezistența în timp. Iar pentru fundal și anumite elemente decorative s-au folosit tesere de aur. Este un sendviș din sticlă cu o foiță de aur la mijloc. Nu este aur masiv, cum vor unii să sugereze, ci doar o foiță obișnuită de aur, care se folosește la orice icoană sau decor poleit cu aur.
40 de oameni experimentaţi
Care au fost etapele realizării acestor icoane în mozaic?
Este un proiect la care au lucrat 40 de oameni experimentați și specializați în tehnica mozaicului. După ce am găsit soluțiile pentru rezolvarea potrivită a spațiilor din iconostas, mai întâi am pictat icoanele, sigur, la o scară mai mică. Și după această etapă, pe pictura respectivă se așază tesere de mozaic, în așa fel încât să poată reda cât mai fidel imaginea de la care am plecat. Pentru a face toate acestea ai nevoie de timp, de multă energie şi concentrare foarte mare, pentru că și răspunderea este pe măsură. Ne dorim ca la fiecare mozaic să folosim imagini adaptate spațiului respectiv și reprezentative pentru acest moment istoric în care a fost realizată lucrarea. Este foarte important ca icoana să fie vie și să mărturisească despre noi, cei din ziua de astăzi, și să nu fie o copie. De aceea icoanele din această catapeteasmă sunt special realizate pentru Catedrala Națională. 90% din efort a fost făcut în atelierul în care am lucrat icoanele. Iar partea de montaj a fost făcută in situ aici, după o premontare în micul atelier pe care l-am improvizat în absida de nord a catedralei.
Cum a fost colaborarea cu echipa care lucrează la ridicarea Catedralei Naționale?
A fost o colaborare foarte plăcută, lucrurile au fost foarte bine organizate de către echipa care reprezintă Patriarhia Română și constructorul general. Lucrurile au decurs firesc. Există o bună coordonare și un management foarte bun în șantier, ceea ce ne-a permis să ne programăm bine timpul și să avem materialele la dispoziție la momentul potrivit.
Cum a fost colaborarea cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel?
La o asemenea lucrare ai neapărată nevoie de binecuvântare, care este foarte importantă. Nu a fost prima dată când am colaborat cu Părintele Patriarh. De fiecare dată a fost o mare șansă de a înțelege mai bine icoana, sensul și rolul pe care le au în Biserică. Cu foarte multă răbdare, Părintele Patriarh ne-a explicat de ce este bine să folosim anumite culori ori anumite modalități pentru a sublinia și a surprinde această lumină harică, pe care ne-o dorim în icoană.
Suntem la câțiva metri în fața catapetesmei din Catedrala Națională și admirăm unicitatea ei. Pe mine chiar din prima clipă m-a îndemnat să-mi plec gândul la bunătatea şi frumuseţea lui Dumnezeu. Dumneavoastră cum o percepeți?
Eu aștept cu mare nerăbdare momentul sfințirii iconostasului, pentru că abia atunci se împlinește lucrarea şi dobândeşte o altă valoare, intră în sacralitate. Toate se împlinesc în momentul când sunt folosite liturgic, atunci icoana își capătă cu adevărat sensul și dobândeşte o valoare pe care nu poți neapărat să o vezi cu ochiul liber, dar pe care o poți simți cu sufletul.
Încununare a unui efort multisecular
Ce reprezintă pentru dumneavoastră Catedrala Națională?
Pentru mine Catedrala Naţională reprezintă o încununare a unui efort multisecular al poporului român, acela de a construi o catedrală simbolică pentru toți românii. Cred că e o împreună lucrare cu înaintaşii noştri, adică cei care suntem fizic aici nu suntem singurii care am contribuit. Cred că și toate rugăciunile oamenilor au contat şi au mijlocit în fața lui Dumnezeu pentru ca lucrurile să se așeze cărămidă cu cărămidă și să ajungem astăzi să ne bucurăm de acest edificiu. E important să existe un loc reprezentativ pentru toţi românii, unde să ne adunăm, de aceea cred că în primul rând e o necesitate, nu un lux. Şi mai cred că ne va ajuta foarte mult, în aşa fel încât lucrurile să se așeze mai bine pe verticală și să ne bucurăm de această viziune a cerurilor, care este Catedrala Naţională.
